Caută 
4 MIN
Cea mai bună jucătoare de tenis a României pregăteşte o mare provocare la Wimbledon, după eşecul de zile mari de la Roland Garros
În aceste zile caniculare, suntem lipsiţi de pâinea cea de toate zilele a microbistului, fotbalul, dacă facem abstracţie de oaza europeană din acest sfârşit de săptămână şi de la nenumăratele bârfe privitoare la transferuri. În plus, ne mai lipseşte şi tenisul, mai precis ne lipseşte Simona Halep, care în ultimii doi ani depăşeşte ca fenomen sportiv chiar tenisul în sine. Pentru că de Simona Halep se interesează şi amatorii de tenis şi “non-amatorii” de tenis. Primii ca s-o admire sau, eventual s-o critice după caz, secunzii ca s-o înjure şi s-o jignească. Au (re)apărut încă de la necazul mare de la Roland Garros (şi acela a fost într-adevăr un necaz mare) etnologi de Ferentari, dintre aceia care consideră că macedo-românii (sau machedonii, sau armânii, sau “ţânţarii” cum li se mai zice prin Dorogea) sunt albanezi înrudiţi cu Llullaku din Kosovo. Au mai apărut profeţi de Colentina care au încheiat în scripte cariera Simonei, cu vârful de formă anul trecut la acelaşi Roland Garros. Şi, fireşte, au mai apărut şi “paparazzii” tabloidelor, care s-au grăbit s-o mărite pe Simona cu vecinul Costa şi când fata a ieşit cu o dezminţire de bun simţ, i-a găsit un alt iubit de ocazie, vinovat – zice-se – de declinul iremediabil, sportiv, psihic şi moral, al celei ce a fost jucătoarea de tenis Simona Halep. Nu s-a uitat episodul de neiertat al neparticipării la meciul cu Canada din Fed Cup, chiar dacă meciul a fost câştigat de celelalte fete, iar neparticiparea anunţată a Simonei la turneul din iulie de la Bucureşti a pus noi canistre de benzină pe foc. Cei care au găsit aliment pentru ură în acest non-eveniment s-ar putea să nu ştie că Simona nu prea are voie să participe la turnee de valoare mică, sau s-ar putea să ştie, dar să mai ştie că a participat şi în turneul de la Shenzen în ianuarie. Numai că turneul chinez a fost gândit ca o etapă de pregătire pentru Australian Open, iar cel din Bucureşti, luat în braţe de la unguri pică exact ca nuca în perete pentru o jucătoare de înalt nivel: turneu pe zgură, imediat după Wimbledonul pe gazon şi înainte de sezonul hard din SUA. A fost suficientă şi lăudabilă participarea de anul trecut la prima ediţie a turneului şi promovarea făcută de Simona prin câştigarea lui a făcut tot atât cât zece agenţii de advertising. În fine, cel mai mult şi mai mult, se cântă refrenul patriotic-comunistoid “Simona nu joacă decât pentru bani”. Asta într-o epocă în care nu prea mai sunt nici sportivi amatori care să joace pe arşice sau macaroane cu brânză. Exact, Simona Halep joacă pentru bani, iar câştigurile ei se traduc şi prin sporuri de prestigiu unei naţiuni care nu are prea multe subiecte de laudă. Simona Halep nu poate spăla jegul de pe obrazul naţiunii depus de cohorta seniorilor de Jilava, dar este una dintre puţinele persoane de largă notorietate care poate arăta faţa curată a unei alte Românii.
Este probabil ciudat să scrii despre Simona Halep tocmai în zilele în care nu se întâmplă nimic cu ea. S-a odihnit după eşecul de la Roland Garros şi acum îşi pregăteşte sezonul pe iarbă, un sezon care culminează peste două săptămâni la Wimbledon. După episodul Lucic-Baroni, există foarte puţini care se gândesc la o performanţă deosebită pe gazonul englezesc acolo unde, la simplu, n-a triumfat nici marele Ilie Năstase. Ce pretenţii să ai de la ea, pe iarbă, după ce a încheiat lamentabil sezonul pe zgură, suprafaţă pe care însăşi ea se considera cea mai tare? Poate că tocmai la asta meditează Simona acum, dacă este mai bună pe zgură decât pe iarbă şi hard, sau invers. Poate că Simona se gândeşte la colegele ei de echipă, nu atât de supertalentate, care au întors în ultima vreme partide aproape iremediabil pierdute. Aproape sigur şi-a dat seama perfect de erorile care i-au grevat jocul din ultima vreme şi caută să le remedieze.
Sau… ne înşelăm cumva? Vom vedea curând dacă, după eşecul parizian va reapărea pe teren Simona Halep care o cunoaştem, întărită fizic şi moral. Şi dacă la Wimbledon vom nota cea mai bună performanţă de până acum a carierei Simonei Halep, toţi amintiţii profeţi, etnologi, hateri şi paparazzi trebuie să se ţină departe, cu capul plecat, de Simona Halep. Şi de toate valorile româneşti ale sportului, pe care cei mai mulţi români le respectă.
