Macron în deplasare

Autorităţile de la Bucureşti se pregătesc să-l întâmpine pe preşedintele Emmanuel Macron, întâlnirile de mâine reprezentând cea de-a doua etapă a unui turneu ce include Austria, Români şi Bulgaria. Astăzi, la Viena, domnul Macron va dialoga nu doar cu gazdele austriece, ci şi cu premierii ceh şi slovac; urmează discuţiile cu Klaus Iohannis şi Mihai Tudose, la Bucureşti, pentru ca ultimii parteneri de dialog să fie preşedintele şi premierul bulgar, la Varna, în ziua de 25 august.

Avem de a face cu o revenire diplomatică în forţă a liderului de la Élysée, după vacanţa de vară, iar săptămânile următoare vor include alte întâlniri internaţionale cu lideri executivi din Belgia, Olanda, Luxemburg şi Grecia. Pe fondul câtorva paşi greşiţi ai cabinetului şi ai majorităţii parlamentare, la nivel de politică internă, se pare că preşedintele francez vrea să-şi onoreze promisiunea de a se întâlni cât mai grabnic cu toţi liderii din UE.

Atenţia mai mare ca de obicei acordată de presa franceză unor vizite în ţări relativ marginale în plan european, precum România şi Bulgaria, vine ca urmare a încercării preşedintelui Macron de a urmări o promisiune de campanie. Este vorba de  combaterea „dumpingului social” rezultat din tratamentul lucrătorilor (cetăţeni ai unui  stat membru UE) detaşaţi într-un alt stat-membru, a căror remunerare poate uşor eluda prevederile cu caracter social din ţara-gazdă. În Franţa, spre exemplu, este veche şi binecunoscută frustrarea faţă de utilizarea de lucrători est-europeni, adesea prin intermediul unor companii intermediare, ceea ce ar supune unei concurenţe neloiale angajaţii autohtoni din sectoare precum agricultura şi construcţiile. Aceştia din urmă  beneficiază de o mulţime de facilităţi prin contractele colective şi devin, pe cale de consecinţă, necompetitivi în faţa colegilor lor est-europeni, mult mai modeşti în solicitări. Lobby-urile franceze din domeniile respective sunt puternice – mai influente, poate, decât în orice altă ţară prosperă din Vest -, iar preşedintele Macron nu poate rămâne indiferent.

În esenţă, în discuţiile cu „copiii cuminţi” ai Estului, liderul de la Paris va încerca să obţină sprijin pentru o formulă mai favorabilă a directivei Comisiei, prin care se încearcă o rezolvare convenabilă a situaţiei. Deocamdată, parlamentele naţionale din unsprezece ţări (dintre care zece sunt est-europene, printre care şi România) au arătat respectivului proiect de directivă „cartonaşul galben”, instrument pus la dispoziţie de tratatul de la Lisabona în domeniile unde competenţele sunt partajate între Uniune şi statele-membre. Au făcut-o pentru că au considerat textul prea dur; pe de altă parte, pentru domnul Macron, o formulare mai favorabilă înseamnă tocmai înăsprirea textului.

Vom vedea dacă România şi Bulgaria – în teorie, mai uşor de ispitit – vor rupe rândurile, poate în schimbul unor promisiuni de ajutor în probleme mai sonore decât remunerarea lucrătorilor detaşaţi. Poate că şi guvernele de la Praga şi Bratislava vor abandona coeziunea V4 (nu trebuie uitat că domnul Macron s-a întâlnit deja cu toţi liderii ţărilor V4, la sfârşitul lui iunie). Cert este că preşedintele francez va avea destul de lucru pentru a-şi atinge ţinta într-o manieră elegantă, non-conflictuală.

Dincolo de aceste preocupări explicabile ale liderului de la Élysée, ne putem aştepta la reconfirmarea agendelor deja cunoscute. Tema achiziţiilor de armament (Bulgaria ar putea, cine ştie, să fie mai pro-europeană decât România) n-ar trebui, în mod normal, să lipsească. Domnul Macron va reitera, spre satisfacţia gazdelor sale est-europene, angajamentul Franţei faţă de securitatea regională – Varna este, de altfel, un loc perfect pentru a vorbi despre securitatea la Marea Neagră. Altfel, dacă vorbim strict despre România, sunt destule motive de satisfacţie în privinţa relaţiei bilaterale: dinamica acestora nu mai este atât de dependentă de dialogul politic la nivel înalt. Ar fi bine, totuşi, ca discuţiile cu partea română să întărească interesul investitorilor francezi faţă de economia românească.

Ne putem aştepta ca, în final, să asistăm la o reflectare a discursului politic pe care preşedintele Macron deja l-a articulat şi e pe cale să-l pună în aplicare: e nevoie de dialog sincer (dacă este cazul, fără menajamente) pentru construirea solidarităţii europene, cu una sau mai multe viteze, dacă este cazul. Europa nu trebuie să fie un supermarket, cum bine a observat preşedintele francez, dar nu se poate transforma nici într-o şcoală de bune maniere în care elevii mai noi stau în ultima bancă, ascultă şi tac.