Moldova vrea accelerator de particule

Modernizarea Aeroportului din Iaşi şi replantarea teilor pe bulevardul Ştefan cel Mare sunt probabil singurele poveşti de succes scrise, împreună, de ieşeni. După Revoluţie nu vom găsi alte deziderate care să fi închegat în jurul lor un segment atât de important din comunitatea locală. Deşi diferite ca impact şi costuri, ambele proiecte au ceva în comun: au apărut pe lume sub forma unor avortoni, cărora nu le dădea nimeni nici o şansă. Cine se gândea în 2012 că în doar trei ani aeronavele a trei companii diferite vor decola pline ochi de la Iaşi spre Londra? Sau că într-un interval de timp atât de scurt Iaşul va avea curse spre 14 destinaţii externe ori că un zbor spre Bucureşti va deveni, pe alocuri, mai rentabil decât un drum cu trenul? Cine se aştepta ca status quo-ul de la Roznovanu să fie zdruncinat de o mână de tineri care apărau nişte copaci? Şi, în ciuda multor priviri zeflemitoare, atât de specifice fatalistului de provincie, ieşenii au înţeles treptat miza celor două obiective şi au început să cânte pe aceeaşi voce. Când au devenit o masă critică, politicienii au început să-i audă. Sigur, Cristian Adomniţei şi Marius Bodea au principalul merit pentru dezvoltarea Aeroportului, dar să nu ne imaginăm că cei doi ar fi mişcat vreun deget dacă "Ieşenii ar fi urât kerosenul" (n-ar fi exclusă o astfel de mişcare peste nişte ani). De altfel, că şi-a dorit sau nu, preformaţele de la Aeroport l-au propulsat pe Marius Bodea ca principală opţiune a PNL pentru Primăria Iaşi. De partea cealaltă, pus la colţ de societatea civilă, Mihai Chirica are meritul de a-şi fi recunoscut crima. Nu-i puţin lucru la un politician, mai ales la unul crescut în umbra (sic!) lui Iliescu, Năstase şi Nichita.

Dar ieşenii scriu de câteva luni o altă poveste frumoasă, cu potenţiale de bestseller. I se spune Autostrada Iaşi – Târgu Mureş şi, până în urmă cu un an, nu auzise nimeni de ea. În orice caz, nimeni din afara Iaşului nu lua în serios povestea, încadrată la categoria bancuri cu moldoveni. Nu ştiu dacă aţi observat, dar de câteva luni, subiectul a devenit viral atunci când se discută despre investiţiile în infrastructura naţională. De la un rând scris în josul câtorva articole despre drumuri, "Iaşi – Târgu Mureş" şi-a făcut loc în titlurile unor analize ample, ba chiar a deschis prima pagină a ziarelor centrale. Moderatorii televiziunilor nu mai zâmbesc atunci când discută despre o autostradă spre Moldova, ba unii, şi aici Moise Guran trebuie felicitat, duc o campanie presă în favoarea proiectului. Dar poate cea mai interesantă e reacţia "forumiştilor” din ţară atunci când autostrada noastră intră pe fluxuri. Dacă în urmă cu doi – trei ani majoritatea comentariilor se încadrau în logica lui "ce nevoie au moldovenii de autostradă”, de la o vreme pe forumuri curg pledoariile în favoarea proiectului. Iar cei mai mulţi "avocaţi” nu sunt de loc din Moldova. În ultimă instanţă, e îmbucurător să observăm că de la preluarea mandatului, Dacian Cioloş a vorbit în repetate rânduri despre "Iaşi – Târgu Mureş" ca a doua prioritate a guvernului pe infrastructura de transport. Să nu uităm că Ponta n-a amintit niciodată de proiect, cu excepţia escapadelor electorale la Iaşi, şi atunci, doar tras de limbă.

Sigur, ne-am săturat de vorbe şi autostrada spre Ardeal e încă departe de prima lopată. Dar nu e puţin lucru ca un subiect discutat la o bere de corporatişti, ca fapt divers la şedinţele de sumar sau de câţiva camionagii, cu invectivele de rigoare, să devină într-un timp atât de scurt "a doua prioritate”. Şi asta, în condiţiile în care, deşi "Moldova vrea autostradă", mai mult noi, ieşenii, ne zbatem pentru proiect. Dacă şi această poveste se va dovedi un succes, ne vom debarasa irevocabil de frustrările provinciale care ne-au ţinut în loc atâţia ani. Dacă ne "iese" şi cu autostrada mai urmează să ne propunem obiective şi mai îndrăzneţe, de genul celui pomenit în titlu.