Onoare ioc, patrie găurită

A trecut o săptămână de notat cu roşu în agendă. Înainte de toate, comisia juridică a Camerei Deputaţilor a salvat-o (în primă fază, votul fiind doar consultativ) pe Elena Udrea de arestul preventiv, încuviinţând doar urmărirea penală. Din nou, useliştii din comisie (vom vedea mai încolo dacă şi cei din Parlament) se contrazic flagrant. Deşi, în ultimii mulţi ani, atât pesediştii, cât şi liberalii au răcnit continuu că Udrea şi Băsescu au reprezentat cel mai cumplit rău pentru România, un rău care trebuie nimicit fără milă, tot ei au fost primii care nu s-au ţinut de cuvânt. Poate că, ajunsă încă o dată la puşcărie, Elena Udrea ar fi cedat (în sfârşit) psihic şi ar fi devoalat toate marile tunuri în care Băsescu s-ar fi implicat personal – nu asta îşi doreau useliştii cei drepţi şi cinstiţi? Se pare că nu.  
Nu judec aici oportunitatea arestului preventiv – nu eu am elaborat legile pe această temă, ci tot geniile hoţomane din Parlament. Dar mă miră nespus "bunătatea” de care dau dovadă aleşii când pot decide soarta celor despre care ne asigurau că nu merită nici cea mai mică îndurare din partea noastră. Să ne aducem aminte că, pentru a scăpa de Băsescu şi Udrea, USL sugera populaţiei ideea nesupunerii civice, dar şi tactica luării cu asalt a instituţiilor publice. Mai grav, în 2012, pentru demiterea preşedintelui Băsescu, Antonescu şi Ponta au fost la un pas de a produce o lovitură de stat, care ar fi avut efecte la fel de catastrofale asupra imaginii României precum mineriadele lui Ion Iliescu. Iar acum, când chiar pot scăpa (într-o manieră legală) de Udrea, dar şi, potrivit raţionamentului lor, de Băsescu, useliştii revin la sentimente mai bune. De ce? Ce s-a schimbat?

Că aleşii una zbiară în public şi alta moşmondesc pe la spate o dovedeşte şi tragedia în care a fost implicată coloana oficială a generalului Gabriel Oprea – al doilea eveniment grav al săptămânii. Cum muşamalizarea accidentului care l-a costat viaţa pe poliţistul Bogdan Gigină nu a avut succes, guvernul s-a trezit brusc în faţa unui scandal de proporţii. Un scandal care dezvăluie debandada, adică lipsa totală de reguli, în care trăim sau murim. Cum e posibil să ai, în oraşul inocentului Sorin Oprescu, pe o arteră foarte circulată, ditamai gaura în asfalt nesemnalizată corespunzător? Ce fel de firme sunt astea care-şi bat mereu joc de noi? Şi pentru ce avea nevoie ministrul, care nu se afla în misiune, ci la plimbare, de o coloană oficială?  

Prima reacţie a lui Oprea e demnă de renumele său de brav general de carton. După ce că şi-a abandonat rănitul, ulterior, ascunzându-se pe după trese, militarul şi-a trimis postacii la luptă (s-ar putea să fie tot mercenarii Elenei Udrea), care au deplâns transformarea unui grav incident într-o răfuiala politică. Cu siguranţă că PNL are un interes politic, dar eu nu la istericalele liberalilor mă refer. Abia peste câteva zile, la solicitarea expresă a preşedintelui Iohannis, Gabriel Oprea a dat o declaraţie de presă în care nu a explicat şi nu şi-a asumat nimic. Jenant pentru cineva care reprezintă (şi) instituţia pe al cărei frontispiciu scrie "Onoare şi patrie”. Într-o patrie sănătoasă la cap, primii care cereau pedepsirea drastică a vinovaţilor ar fi fost tocmai cei direct implicaţi în tragicul eveniment. La noi, Ponta, ministerul de interne, ba chiar şi un sindicat al poliţiştilor nu au văzut decât un teribil ghinion, dar nici o responsabilitate. 

Noroc de societatea civilă care, în ultimul timp, a început să reacţioneze vehement la abuzurile de tot felul ale aleşilor. Pe ei, prieteni. Ce să le "udrăm” acestor politicieni care nu se ţin niciodată de cuvânt? Mulţi ani primească!