Plagiatul, între politică şi prostie

Ca să elaboreze, apoi, o argumentaţie pe cât de politico-debilă, pe tot atât de şmecherească: vezi doamne, mai întâi patru (4) instituţii „respectabile” ale statului ar fi spus că „nu e plagiat”. Apoi ar fi venit Guvernul de tehnocraţi (pe care i-a făcut „mincinoşi” mai înainte), iar unul dintre „obiectivele programului de guvernare” ar fi fost „posibilul plagiat al lui Victor Ponta”. Lăsăm deoparte gogomănia cu plagiatul lui Ponta egal program de guvernare şi aflăm că „aceleaşi instituţii, dar populate cu alţi oameni, au spus că e plagiat”, ca, în fine, tov Dragnea să se-ntrebe retoric: „Noi ce luăm de bun? Prima sau a doua variantă?” Evident, tov Dragnea o ia de bună pe prima (cea cu instituţiile „respectabile” ale statului „populate” de oamenii puşi de… Ponta), ca să încheie subiectul eludând complet esenţa problemei oricărui plagiat (adică faptul că-i vorba, pe scurt, de furt, de furt intelectual!): „Dacă Ponta ar fi fost profesor şi ar fi ajuns acolo pe baza titlului de doctor, putem spune că e o problemă”. Replica reporterei Mădălina Mihalache: „A ajuns la Barou.” (Ponta, adică, a ajuns graţie doctoratului plagiat să fie primit în Baroul Bucureşti şi să poată profesa ca avocat.) Reacţia lui Dragnea a fost o fentă fără legătură cu subiectul: „Dar Victor Ponta a fost un premier foarte bun şi n-a ajuns premier foarte bun datorită titlului de doctor.” De, unde dai şi unde (nu) crapă – obrazul gros al politicianului dâmboviţano-teleormănean.

Dar iată că „Guvernul de tehnocraţi” şi-a extins chiar „pogramul de guvernare” de la „posibilul” (Dragnea) plagiat al lui Ponta la alte teze plagiate, ultimul caz sonor de pe (încă) scurta listă pe seama căruia se bate toba-n presă fiind, desigur, cea a lui Petre Tobă. Întru apărarea tezei de doctorat a fostului ministru al Internelor, o comisie de trei experţi în ştiinţe militare a întocmit un referat în care, printre altele, a statuat că furtul de pe internet (dintr-un referat postat online) nu este furt, întrucât „internetul nu poate fi considerat o persoană în accepţiunea legii”!?? Întreb şi eu ca prostul: dar referatul cela copiat de Tobă de pe net s-a născut prin concepţie imaculată, n-o fi având, deci, şi el, sărăcuţul, un tată (autor)? Apoi, tot ca prostul mă mai întreb şi ce valoare poate avea o teză de doctorat bazată în parte pe copiere din referate postate online (doar n-o fi fost chiar de pe www.referate.ro…)?!? Chiar şi aşa, indiferent de unde iei un material (un citat), regula academică simplă este sfântă: orice citat trebuie documentat (cine? – deci autorul; de unde? – deci sursa/ cartea, revista, site-ul etc., pagina, anul…)!

Dar strict academic este doar documentarea extinsă/ exactă a sursei, căci regula de-a pomeni autorul unei idei, al unui citat etc. este valabilă pentru oricine scrie ceva, fie şi un amărât de articol de ziar! Mă rog – ar trebui să fie valabilă, dar din păcate preluarea şi prezentarea drept concepţie „imaculată” a ideilor altora este larg răspândită. În fine, să revenim la Tobă.

Deci: internetul nefiind „persoană” („în accepţiunea legii”), poţi, care va să zică, şterpeli în voie de pe el!? Şi acu’-i acu’: comisia de experţi în ştiinţe militare pare să se asemene de minune la logică cu alde Ponta&Pandele, Oprea&Dragnea etc., câtă vreme în referatul cu pricina, cum am aflat din acelaşi Adevărul de joi (întâmplător, ziua de naştere a Fecioarei Maria…), „un alt argument considerat puternic” de către cei trei crai-experţi de la Răsărit ar fi fost că onor Petre Tobă n-ar şti să lucreze pe calculator („deşi el susţine contrariul în propriul CV”, cum specifică autoarea materialului, Nicoleta Onofrei)! Poftim? Întâi argumentezi că furtul de pe net nu-i furt (însă, la rigoare, doar după legea-lege, şi nu după legea academică, cum bine a punctat Liviu Avram în editorialul său din acelaşi Adevărul), ca apoi să susţii că tov Tobă nu le are cu calculatorul? Păi, atunci cine i-a copiat chestiile necesare de pe net, cine i-a redactat teza? Doar n-o fi dictat-o unei dactilografe!?

Dar hai să-nchei. Şi-o voi face întrebându-vă dacă aţi remarcat clipul publicitar ce-a rulat vara asta şi mai rulează pe posturile tv, ăla cu Farmaciile Dona? Citez din memorie: „V-au plagiat. V-au furat numele!”, zice-o clientă indignată, iar farmacista îi răspunde că nu, nu-i adevărat, „redecorăm, doamnă”!

Cum ar veni, ideea de plagiat a devenit material de publicitate. Poate ajută ca omul de rând să priceapă delictul de plagiat, anume că-i furt. Punct.

P.S. Dincolo de toate, mi se pare incredibil ce luptă se dă pentru păstrarea unui plagiator (deci hoţ) şi inculpat cu procese penale pe rol, a lui Victor Viorel Ponta, adică, în rândurile PSD-ului, de parcă electoratul activ al acestuia s-ar compune în principal din şleahte de plagiatori, de penali şi din atârnătorii acestora cu familiile lor cu tot! Dar mai ştii?…

Michael Astner este poet, traducător şi publicist