Caută 
3 MIN
* Iarna şi-a reintrat în drepturi, cum ar spune prezentatorii de ştiri, iar drumarii au fot prinşi nepregătiţi. Ce-i drept, vineri seara, târziu, în toiul urgiei (sau "orgiei", cum ar spune aceiaşi), la noi pe stradă a trecut o maşină din care nişte domni respectabili zvârleau sare. La fel de bine, după părerea noastră, puteau să arunce din maşină piper, cimbru sau condiment pentru friptură, la ce dezlănţuire a stihiilor se vedea pe geam. În fine, nu despre viscol vorbim, că ne-am săturat de asta preţ de o întreagă iarnă: totuşi, indiferent de temperaturile de afară, e 25 martie, Buna Vestire, dezlegare la peşte… În fine, nu despre peşte vorbim, că am făcut-o sâmbătă, ci despre faptul că mult mai dese, în calendarul Postului Mare, sunt dezlegările la ulei şi vin. Despre ulei am amintit, dar problema vinului rămâne în actualitate. Este vin bun (şi suficient) pe piaţă sau există riscul să aflăm că s-au depistat în el urme de cal sau de lapte cu diverse chimicale? Am ales să intrăm în mica unitate de producere şi desfacere "Strugurel" SRL, pentru a primi răspunsuri la întrebări. Patronul vinăriei ne lămureşte:
– Deci, mă numesc Emil Bob. Nu Emil Boc, nici Emil Bobu, ci simplu şi firesc Bob, ca bobul de strugure sau Bobby Ewing, din Dallas…
– "Strugurel" sugerează vechiul baton de dat pe buze. Are legătură cu viticultura?
– De fapt, firma se numea "Strungurel", că era atelier mecanic, strungărie…
– Aţi venit cu vinurile, aţi preluat-o şi aţi făcut un joc de cuvinte. S-a nimerit!
– Voiam să fac agenţie turistică, imobiliară, mobiliară sau artistică, numele m-a făcut să trec pe vinuri. A ieşit mai ieftin, doar am schimbat o literă în acte…
– Ce înseamnă agenţie mobiliară?
– Adică să vând mobilă. Cuiere, paturi, şifoniere, dormeze…
– N-a fost vocaţie?
– Vocaţie că să iasă bani a fost! Din mobile şi imobile nu iese: cît de des cumpără clientul case sau şifoniere? Rar! Dar, să le zicem, vinuri, cât de des cumpără? Vă zic eu: cât de des poate!
– De ce "să le zicem" vinuri? Nu-s vinuri?
– Ba da, ba da, scrie şi pe etichetă, priviţi!
– Văd etichete făcute de mână, cu marker: dumneavoastră le-aţi făcut?
– Eu cu nevastă-mea! Sunt, cum ar veni, etichete hand-made, făcute de mână, personalizate! Unicate, ca la Fondul Plastic!
– Vinurile sunt şi ele personalizate de mână? Citesc pe sticle denumiri ciudate: ce-s astea, "Flăcăiască" şi "Moşească"?
– Vinuri bărbăteşti, care completează Feteasca şi Băbeasca. Adică am zis că să nu iasă cu discriminări, dacă există doar pentru sexul frumos…
– Soiul acela, "Brâncuşă", cum e la gust? Ce e?
– Care Brâncuşă, dom’le?
– Sticla aia, de pe raftul ăla! Cum e?
– E căscată! Nevastă-mea, că ea a scris aşa, în loc de Frâncuşă…
– Din ce struguri produceţi vinurile?
– Din cei pe care-i cumpăr, că nu fur nici un capăt de aţă! De la magazin iau!
– Nu sunt scumpi? Cât vin puteţi face din strugurii de la magazin?
– Dintr-o pungă de cinci kilograme de struguri masă import Italia au ieşit zece litri de vin, care au umplut butoiul de cinci dubludeca, din care am vândut până acum, de la începutul lunii, doar 250 de litri, că e lumea săracă, şi n-are bani!
– Din cinci kilograme de struguri, ziceţi?
– V-am zis, import Italia, înseamnă că sunt struguri de soi bun, tare concentraţi!
Îți recomandăm
