Caută 
4 MIN
Scrisoarea publică de susţinere (transmisă ieşenilor, liberalilor ieşeni sau lui Relu în persoană?) a „omului cu principii solide şi demnitate”, în nevinovăţia căruia liberalii de pe Bahlui „cred profund”, este o odă anti-băsistă în limbă de lemn generată de colecţia sinecurilor, marionetelor şi aspiranţilor la statutul de politruc.
După decizia nedefinitivă a Înaltei Curţi în cazul Relu Fenechiu, liberalii ieşeni puteau să se abţină. Să-şi dea seama că ridicolul în formă continuată te compromite mai usturător ca o greşeală în formă agravantă. Scrisoarea publică de susţinere (transmisă ieşenilor, liberalilor ieşeni sau lui Relu în persoană?) a „omului cu principii solide şi demnitate”, în nevinovăţia căruia liberalii de pe Bahlui „cred profund”, este o odă anti-băsistă în limbă de lemn generată de colecţia sinecurilor, marionetelor şi aspiranţilor la statutul de politruc. Altceva nu princep sau nu pot oamenii ăştia? Ce le mai rămâne de adăugat? Poate, în curând, o feerie pe clape de pian interpretată de Varujan Vosganian la ministerul Industriilor sau o statuie ridicată în Podul Roş din partea electricienilor liberali experţi în demontarea, vopsirea şi revânzarea transformatoarelor.
Palmaresul politic a lui Relu, ovaţionat de scrisoare, aduce în atenţie faptul că, sub bagheta sa, filiala ar fi ajuns „cea mai puternică organizaţie liberală din România”. Dar „succesul” clamat se explică numai prin derapajul PNL. Câteva sugestii de interpretare: Fenechiu a ajuns numărul 2 în PNL şi la conducerea unei filiale atunci când ciobanul numărul 1 al ţării, Gigi Becali, devenea senator liberal. Numărul doi când Crin Antonescu se făcea frate de cruce cu securistul şantajist Dan Voiculescu, iar ideologia liberală era croşetată la Antena 3. Numărul doi când figuri de prim rang sunt dizlocate din funcţii ministeriale doar cu forcepsul ANI (vezi cazul Mircea Diaconu) sau cu presiunile UE (vezi Andrei Marga la ICR), iar tot ceea ce reprezintă prima linie a PNL are un miros puternic şi amestecat de penal şi venal. Şi, nu în ultimul rând, numărul doi în partid atunci când voci cu mult mai îndreptăţite să discute despre liberalism au fost marginalizate, excluse sau ignorate.
În spiritul acestui derapaj, Fenechiu a însemnat şi încă mai înseamnă una dintre cele mai nocive forme de reprezentare politică pentru o comunitate. Banii albi şi negri daţi pentru finanţarea campaniilor partidului i-au creat mitul „omului eficient”, ascunzând tuşa imorală groasă a unui personaj insistent şi agresiv. În timpul său, aportul ideologic şi teoretic al filialei ieşene la liberalismul românesc a însemnat, probabil, cel mai consistent dosar de idei anti-europeane, împotriva statului de drept. Isprăvile lui Tudor Chiuariu, fost ministru al Justiţiei, departe de a fi un accident, au continuat în forme agravante şi rocamboleşti în cadrul Forumului Constituţional patronat de Crin Antonescu. Le putem rezuma pe scurt: un cult al protecţiei hoţiei în forme mascate, prin arbitrariu şi interese obscure, în manevre de sabotare a oricărei legi ori instituţii capabile să furnizeze justiţie.
Concret, ce ar pierde Iaşul prin condamnarea definitivă a lui Fenechiu? Absolut nimic, fiindcă nici dacă ar fi rămas ministru al Transporturilor încă zece ani sau de ar fi ajuns prim-ministru singurul proiect decisiv şi istoric pentru întreaga Moldovă, autostrada care să treacă Carpaţii, nu s-ar fi urnit un milimetru. De zece ani, de când afişează influenţă şi putere, ori de când a ajuns la conducerea ministerului, Fenechiu nu a reuşit să procure un kilogram de vopsea albă pentru marcarea autostrăzii. Pentru indivizi ca el, deschiderea pieţei ieşene (căci autostrada asta va aduce o concurenţă reală, puternică în servicii, comerţ şi industrie) ar fi o ameninţare pentru fieful economic. Un val de investitori cu management puternic ar scoate, prin contrast, şi mai mult în evidenţă rolul de căpuşă în zona construcţii-imobiliare, abonat la contracte cu statul. De altfel, strigător de vizibil, spiritul său antreprenorial dovedit la minister se reduce la intervenţii împotriva managementului privat la companiile de stat, la privatizări cu reguli şi condiţii schimbate din mers. Un asemenea afacerist-ministru îşi spune „liberal eficient”? Să lăsăm cariera lui Fenechiu de acum în grija (definitivă) a Înaltei Curţi. Să sperăm că, în ziua X, nu va repeta circul lui Adrian Năstase, aşa cum nu l-a copiat pe Dan Voiculescu, nedemisionând din Parlament pentru a scăpa de braţul legii. Ar putea fi un episod mai benefic pentru România şi cu totul salutar pentru Iaşi.
