"Mă numesc Bene Monica Elena, sunt un cetăţean român de 51 de ani, mamă a doi copii licentiaţi şi bunica unui băieţel de 2 ani. Lucrez la SC FORTUS SA de 30 ani şi de 11 ani sunt şef secţie tratament termic secundar. Cu deosebită emoţie, ma adresez Dumneavoastră pentru a vă ruga să citiţi aceste rânduri, scrise sub povara unei mari nedreptăţi care mi se întâmplă mie şi altor 500 salariaţi activi şi circa 1200 salariaţi disponibilizaţi de la FORTUS.

Societatea se află în insolvenţă de 8 (opt) ani, cu acţionar majoritar şi creditor principal AAAS Bucureşti. În tot acest răstimp, am avut patru administratori judiciari, ultimul fiind, de fapt, un consorţiu format din ISD INSOLVENCY SPRL Bucuresti şi Eurobusiness SPRL Iaşi. Procesul de insolvenţă se judecă la Târgu Mureş, parcurgându-se etapele specifice, iar în acest moment societatea se află în faliment suspendat.

Motivul care m-a determinat să vă scriu este faptul că am ajuns la o culme a neputinţei şi a disperării, datorată salariilor restante pe care le am de încasat din septembrie 2012. Aceste restanţe salariale mi-au adus nenumărate prejudicii materiale şi morale, mi-au lezat demnitatea umană, m-au afectat ca salariat şi mai ales ca mamă şi bunică. Sunt momente în viaţă, în care trebuie şi e NORMAL să fii alături de un părinte bolnav, la căpătâiul unui mort, la o nuntă sau la un botez, în societate pur şi simplu. Eu am fost absentă din viaţa mea şi a familiei mele! Lipsa oricărei surse de venit mi-au afectat dramatic propria-mi persoană.

Am în mintea mea întrebări obsesive, nicidecum filozofice: Cine sunt eu – salariat, asistat social, persoană cu nevoi sociale? Ce statut am eu în ţara mea? De ce NU se respectă legea şi pentru mine? De ce am un venit lunar calculat şi NU şi încasat? De ce nu pot beneficia de formele de protecţie socială prevăzute în lege atât timp cât în mod real NU am nici un venit? Cu ce am greşit? Îmi voi mai primi salariile restante? De ce NU mă regăsesc cu nume  – prenume suma totală actualizată lunar la masa credală? Care este suma totală a salariilor restante pe care le am de primit?

Domnule Prim Ministru, aveţi în subordine AAAS, echipa interministerială desemnată pentru rezolvarea şi medierea problematicii Fortus, pot primi răspunsuri la întrebările mele? Tergiversarea ieşită din orice tipare ale procedurii prin termene de judecată, adunări ale acţionarilor şi ale creditorilor, regulamente şi licitaţii fără rezultate, nerespectarea planului de reorganizare aprobat de Judecatorul Sindic de la Târgu Mureă, au determinat practic oprirea totală a activităţii în societate de pe 8 mai 2015. Este oprit curentul electric, desfăşurându-se doar activităţi de pază a secţiilor cu personal propriu din producţie, fără serviciu de pază autorizat şi fără lumină pe timpul noptii. Este de la sine înţeles că totul este în haos total. Mi s-a întâmplat ca fiind în secţie alături de pază să avem ,,vizitatori" cu gânduri clare de furt.

La nivel de societate s-au făcut demersuri, care din păcate nu s-au materializat decât cu promisiuni, astfel încât cu 28 decembrie mi-am asumat propria răspundere şi am atenţionat prin memorii Preşedinele României, care a redirecţionat petiţia mea către Cancelaria Primului Ministru, apoi către Ministerul Economiei, către oficiul juridic al Ministerului Economiei şi, în final, către AAAS. Însă, răspunsul primit de la AAAS a fost o ofensă, îl pot pune la dispoziţie. Deasemeni, m-am adresat în nume personal şi ulterior ca reprezentant al unui grup de salariaţi Prefectului de Iaşi, căruia i-am solicitat sprijin în vederea soluţionării problemei noastre sociale, prin trimiterea corpului de control în companie şi cererea de acordare a unei forme de împrumut guvernamental rambursabil. Minuta întrevederii a fost trimisă Cancelariei Primului Ministru, AAAS si Ministerului Muncii, dar RĂSPUNS NU AM PRIMIT. În paralel cu aceste demersuri au existat forme de protest foarte dramatice, de la pichetări până la blocarea străzii de circa 300 angajaţi şi ulterior escaladarea exterioară a pavilionului central de 8 etaje de către 4 salariaţi. Din nou şi din nou NU AM AVUT NICIUN REZULTAT.

Domnule Prim Ministru, rugămintea mea este de a lua în considerare faptul că drepturile noastre salariale pentru munca depusă ne aparţin. Nu cer mila nimănui, nu vrea nimic din ce nu-mi aparţine. Vă rog să găsiţi modalitatea de ajutor guvernamental, chiar şi rambursabil până la obţinerea salariilor restante, care să ne permită să trăim, să ne spălăm, să putem locui în casele proprii cu lumină şi gaz metan, să nu ne fie ruşine de noi înşine în societatea în care trăim, doar pentru faptul că am muncit. În mod normal, munca trebuia să ne aducă trai în normalitate şi prosperitate şi nu neputinţă şi disperare. Dacă s-ar face o statistică, ar rezulta că peste 90% dintre angajaţii activi de la Fortus sunt cazuri sociale. Suntem executaţi siliţi de bănci pentru că nu am putut plăti ratele, ne pierdem casele, nu ne putem face tratamentele medicamentoase şi exemplele pot continua. La Fortus trăim o dramă! Eu personal am fost nevoită să îmi vând apartamentul şi să mă mut într-o comună apropiată pentru a mă descurca.

Vă afirm cu multă responsabilitate că ceea ce ni se întâmplă este cu mult mai grav şi mai dureros decât aceste cuvinte înşiruite. Vrem doar ca drepturile cosntituţionale să fie respectate şi pentru noi, nu mai suportăm umilinţa şi nepăsarea unui sistem mediocru, lipsit de responsabilitate.

În final, aş vrea să vă spun că mă doare sufletul pentru că nimănui nu i-a păsat de societatea în sine, despre care ştiţi foarte bine ce ar fi putut însemna pentru economía ţării. S-au pierdut oameni de valoare şi mai ales capacităţi de producţie care nu se găsesc nici la hipermarket şi nici la tarabă în piaţă. Rămăsesem singurul combinat de utilaj greu din ţară! La un moment dat ni s-a spus că vom fi preluaţi de Ministerul Economiei, pe baza unui memorandum. Toate acţiunile acestea au avut un caracter impersonal: se va face, se va elabora, se va trece, va fi o nouă societate – Alba ca Zăpada, vorbe în vânt. Să ai în reponsabilitate, minte şi inimă, sute de tone de metal incandescent, pe care să le transformi în mori de ciment, arbori eolieni şi arbori cârmă pentru nave maritime, ansamble şi subansamble de mare gabarit, nu a fost şi nu va fi la îndemâna oricui. Păcat de noi, salariaţii, şi de ceea ce ştim şi putem face, păcat că nici copiii dumneavoastră sau nepotul meu nu vor lucra aici.

AAAS trebuia să vegheze la averea ţării şi la problema socială cu celeritate (după cum o salariată şi preşedintele AAAS mi-au răspuns la petiţia adresată Domnului Preşedinte Iohanis), să aibă acţiuni ferme şi concrete începând cu procesul de privatizare din 2003, nu să permităfostului administrator judiciar – Casa de Insolvenţă Transilvania – să înstrăineze sute de utilaje şi noi, salariaţii, să nu primim nimic. Oare AAAS şi-a încasat din datorii? De ce nu se ştie rezultatul dosarului împotriva fostului administrator judiciar?

Domnule Prim Ministru, luaţi aminte: NU TRĂIM BINE! Şi mă întreb: O să trăim? Doar Dumnezeu are dreptul să îmi ia o clipă sau mai multe din viaţa mea. Este cineva mai presus de Dumnezeu de mi-a luat ultimii trei ani din viaţă munciţi la Fortus?

BENE MONICA, ,,posesor “ al unei creanţe salariale din septembrie 2012 27.08 2015"

Alături de Monica Bene, au semnat scrisoarea deschisă trimisă către Cabinetul Prim Ministrului următorii salariaţi activi: Rumpel Cristina, Rumpel Nicolaie, Florea Valeriu, Azamfirei Dorin, Agache Ioan, Galanton Dumitru, Axinte Aurora,  Adonicioaie Mariana, Benţa Elena, Gheorghiţă Nelu, Nechifor Liviu, Udrea Constantin, Tuscu Neculai, Butnaru Sandu, Spulber Silvia, Neculai Ion,  Acostoaie Demetriad, Teslarasu Petru, Maftei Vasile, Harabula Gheorghe, Ailincăi Vasile, Pospai Dorina, Corlaţeanu Vasile, Croitoru Gabriela, Haras Valentin, Beraru Constantin, Frunză Cornel, Frunză Camelia, Scripcariu Mihai, Lazăr Ovidiu, Călin Petru, Nechita Maria, Popa Aurica, Iacob Tinel, Filip Vasile, Corduneanu Ion, Manole Constantin, dar şi alţi salariaţi care nu au aflat încă de demersul Monicăi Bene.