Sex Bomb (II)

Întorcând scenariul de săptămâna trecută pe faţa cealaltă, aflăm ca astăzi la orele 10:30 a fost detonată bomba care a ras toate persoanele de sex feminin de pe planetă. La ora 11, bărbaţii s-au pomenit singuri acasă, la serviciu, pe străzi, în parcuri, peste tot. E adevărat, au la îndemână aproape toată tehnologia pe care ştiu foarte bine să o manevreze şi să o folosească mai departe ca şi până acum, în condiţii optime. În acest sens, e foarte probabil ca aproape tot ce înseamnă dezvoltare materială, mecanizată, informatizată să continue să funcţioneze fără sincope. Avioanele ar continua să zboare, maşinile să umple şoselele, televizoarele vor anunţa nonstop ştiri legate de dispariţia nefericită a femeilor, iar telefoanele vor suna să cheme la unitate partea masculină a planetei.

Violenţa gratuită pentru supremaţie între masculi, din păcate, nu va întârzia să apară la fiecare colţ de stradă, pentru că aceştia nu au alt mod de a-şi exterioriza frustrările decât prin violenţă. Vor fi războaie lungi şi inutile, iar, dacă omenirea nu va pieri din cauza lor, atunci cu siguranţă va dispărea încetul cu încetul din alte cauze mai puţin evidente, secundare, neglijate la prima vedere, dar extrem de importante.

Dacă până acum, de exemplu, bărbaţii s-au spălat şi s-au îngrijit cât de cât de gura şi spre mulţumirea femeilor, de acum încolo lumea va fi cuprinsă încetul cu încetul de o putoare de transpiraţie generalizată. Evul Mediu va reveni în casele bărbaţilor singuri, şobolanii se vor înfrupta nestingheriţi din frigiderul deschis şi murdar, covoarele vor colcăi de insecte, uşile vor scârţâi neunse, geamurile se vor înnegri de mizerie creând o atmosferă sumbră de peşteră. „Moda” universală va fi o barbă neîngrijită, părul netuns, haine nespălate şi neasortate. Lumea va fi condusă de o populaţie împuţită cu o întreagă tehnologie la îndemână care, însă, nu-şi va mai găsi întru totul ţinta. Pentru că marea problemă a bărbaţilor lipsiţi de femei este cea a sensului tuturor lucrurilor ce îi înconjoară.

Majoritatea invenţiilor au fost create de bărbat pentru femeie, pentru o viaţă mai uşoară alături de ea, pentru o convieţuire armonioasă în familie, la serviciu. De acum încolo scopul în sine dispare. Femeia a fost până azi cea care a dat imbold dezvoltării ştiinţei, cea care a vrut tot timpul lucruri nebuneşti, imposibil de obţinut la prima vedere, dar pe care bărbatul a făcut tot posibilul să le realizeze punându-şi la lucru imaginaţia, îndemânarea şi creativitatea, riscându-şi chiar viaţa. Tehnica pură, ştiinţa exactă, ciocanul şi şurubul nu sunt suficiente, acestea oferă doar satisfacţii de moment, mulţumiri trecătoare, sentimentul trecerii peste un hop, nu peste munte. Deoarece oricât de mult ai judeca logic că lumea poate exista doar cu materie, fie ea şi una foarte bine organizată, ca fiinţă vie ajungi inevitabil la concluzia că ea, materia, este inutilă fără afecţiune, fără sentiment. E o trecere seacă printr-un spaţiu rece şi gol.

În lipsa de ţintă precisă a femeii bărbatul a văzut inocenţă, în frăgezimea şi sensibilitatea ei a văzut farmec, în stângăcia şi aparenta inadaptare la mediu şi la condiţiile vitrege, bărbatul a văzut frumuseţe. Oricât de brutal şi necioplit ar părea acest monstru cu păr, masculul are nevoie de frumuseţe ca să supravieţuiască, de inocenţă şi farmec ca să dea culoare vieţii.

Aşadar nu e vorba de egalitate între femei şi bărbaţi. Cine judecă lucrurile în termenii aceştia este un tâmpit. Cine vrea egalitate şi luptă pentru ea e un prost inconştient care nu ştie ce caută şi ce poate găsi. Nu există şi nu va exista niciodată egalitate între bărbaţi şi femei pentru că egalitatea îi va jigni pe amândoi în egală măsură. Sunt structuri cu totul diferite. Femeile vor, au nevoie de protecţie şi de grijă în faţa lumii sălbatice şi fără milă din partea bărbatului, iar bărbatul are nevoie de frumuseţe şi nu neapărat fizică, trupească, ci sufletească. Fiecare este specializat pe anumite direcţii pe care le poate face bine, nu trebuie să se dedice alteia doar de dragul egalităţii greşit înţelese. Că unii/ unele s-au specializat prea mult în direcţia corectă, adică înspre dependenţa totală faţă de celălalt (femei care depind totalmente de bărbaţi şi invers) asta e altceva.

Mergând mai departe constatăm că învăţământul se va prăbuşi, analfabetismul va domina lumea. În curând, peste doar câţiva ani, bărbaţii nu vor mai şti nimic din tehnologie, toate cuceririle ştiinţei se vor pierde una câte una din lipsă de interes şi educaţie. Nu va mai dura mult şi majoritatea dintre ei se va întoarce la vânat şi pescuit. Dacă societatea femeilor însemna o luptă pentru dezvoltare, pentru recuperarea handicapului pricinuit de lipsa bărbaţilor, în societatea masculină totul va fi o cădere lentă, asta pentru că, în general vorbind, bărbaţii sunt mulţumiţi cu puţin, foarte puţin. Lumea lor e ca a liliecilor: o lume în stagnare continuă, cu obiceiuri fixe şi repetitive. Progresul este cerut, impus doar de femei.

Luaţi orice exemplu de bărbat singur şi o să vedeţi că acesta şi-a creat un sistem bine pus la punct de supravieţuire cu care o poate duce mult şi bine în mod constant, liniştit şi atât. Ca o moarte înceată. Nu arată chiar rău, e doar nespălat, mănâncă de pe jos, doarme în şanţ şi îţi va spune mereu ca are tot ce-i trebuie… în interior însă este inevitabil nefericit, frustrat, obsedat de trecut.

Deci, da, doamnelor şi domnilor, suntem legaţi unii de alţii, femeie de bărbat, suntem potriviţi unii pentru alţii, inegali pe veşnicie, din fericire, împreună ne completăm perfect, femeia descoperă în fiecare zi focul, iar bărbatul roata, unul fără celălalt nu face nimic, iar dacă va exista vreodată o bombă precum cea imaginată de mine, sper ca eu să nu mai fiu în prejmă să văd consecinţele ei.

Suntem cu toţii porci şi curve înlănţuiţi într-o relaţie de interdependenţă bolnavă şi ne provocăm în mod repetat şi cu sete fericire şi nenorocire, iar arheologii dintr-un viitor îndepărtat vor descoperi fascinaţi pe Terra vestigiile unei lumi misterioase de străini incompatibili, dar îndrăgostiţi.