Situaţia preludică

De Briscan ZARA

sâmbătă, 23 martie 2013, 02:50

1 MIN

Continuă s-o mesteci, nu te opri, trebuie mestecată foarte, foarte bine ca să iasă din ea toată zeama şi gustul pus de bucătar, chiarşi cel prezent fără intenţie. Abia după ce ai făcut-o terci înghite-o sau scuip-o, cum vrei. De-acuma poţi să începi cu adevărat mâncatul.

Vedeţi dumneavoastră, dragostea asta nu e aşa de simplă cum cred unii. Ca şi mâncatul. Mulţi se aşează la masă flămânzi şi se năpustesc peste mâncare cărăbănind ca Haplea cât mai mult şi mai consistent ca să umple burdihanul. Masa trebuie conştientizată mai întâi, observat aranjamentul de pe ea, bogăţia felurilor de mâncare, lumânările care licăresc în fiecare colţ şi toate cele. Dacă te arunci ca un bou înainte şi dărâmi şi verşi tot în grabă, nu înţelegi nimic din tot procesul ăsta. Trebuie, măi, omule, să conştientizezi şi să simţi situaţia preludică, dacă nu vrei să treci ca Vodă prin lobodă prin viaţă şi femeia de lângă tine. Ştiu, ah, cât ştiu că e mult mai simplu să caşti gura şi să vâri în ea codrul de pâine spoit cu untură, dar crede-mă, e mult mai bine chiar şi pentru tine să ai puţintică răbdare şi să iei lucrurile pas cu pas, ai să-mi mulţumeşti. Sunt atâtea nuanţe pe care poţi să le scapi, n-ai idee…

Ia, de pildă, jambonul ăsta din platoul din mijloc. Priveşte-l mai întâi, observă cât de bine e tăiat, afumat, legat cu sfoară. Apoi miroase-l, linge-l niţel să-i dai de gust, să îţi plesnească papilele gustative de dorinţă, şi pe urmă muşcă, dar nu tare, doar un pic, ca să te facă să salivezi. Simte-te bine în reţinerea asta. După aia, taie-ţi o felioară subţire de tot. Mestec-o în gură cu dinţii din faţă, lasă-ţi limba să plimbe bucăţile sfărâmate printre măsele ca şi cum ar fi un ghid turistic care prezintă vizitatorilor ruinele antice. Cu siguranţă ai să auzi strigăte de admiraţie, dacă nu în urechi, măcar în gură. Ei, şi abia la urmă, când deja te-ai umplut de mireasmă, bogăţia gustului şi de arome şi tremuri de dorinţă, ia o muşcătură zdravănă din el şi mestec-o cu toată pofta. Ai să vezi atunci orgasm culinar!… Continuă s-o mesteci, nu te opri, trebuie mestecată foarte, foarte bine ca să iasă din ea toată zeama şi gustul pus de bucătar, chiarşi cel prezent fără intenţie. Abia după ce ai făcut-o terci înghite-o sau scuip-o, cum vrei. De-acuma poţi să începi cu adevărat mâncatul. Ia şi o felie de pâine căreia îi ştii gustul, nu trebuie s-o mai încerci, ia şi o ridiche sau o ceapă ceva. Atenţie însă cu toate combinaţiile astea, să nu se bată cap în cap şi să nu mai înţelegi nimic din scopul iniţial.

Cel mai important lucru în tot procesul ăsta al dragostei şi al mâncatului e să nu te grăbeşti. Oricât de foame ţi-ar fi, trebuie să îţi măsori pofta şi dorinţa de a devora. Când crezi că ai viteză prea mare, opreşte-te şi mai soarbe o guriţă de vin.

Ah, vinul, nu pot să trec peste el aşa repede. Când ai vin la masă e ca şi cum ar fi ménage à trois. Masa e un mare pat, iar tu cu mâncarea şi vinul vă destrăbălaţi în el. Când tu mănânci, vinul se uită lasciv la voi „doi” cum faceţi „actul culinar”, clipocind uşor, sau, dacă are un pic de acid, pocnind încet, discret, din bulele de aer în timp ce numără: primul fel, al doilea fel şi penetrarea (în engleză ar suna mortal: first course, second course and intercourse… pentru cunoscători); iar când tu bei, mâncarea este cea care vă priveşte şi aşteaptă răbdătoare să-i vină din nou rândul, lăbărţată în farfurie, desenând din mărar şi sos forme vulgare apetisante care să te facă să revii la ea cât mai repede. Deci, da, vinul schimbă cu totul termenii discuţiei pentru că şi el îşi cere dreptul bine meritat. Dacă nu respecţi şi băutura în egală măsură ca şi mâncarea, în cazul în care e altceva decât apă, atunci mai bine nu te mai aşezi la masă, mergi la un fast-food ori la McDonald’s-ul de la gară şi iei un sandvici, ca şi cum ai lua o femeie uşoară la plimbare cinci minute. Credeţi că degeaba prostituatele se duc la agăţat la gară lângă un restaurant fast-food? Nu, bre, ci pentru că şi ele au acelaşi fel de ofertă, una rapidă, la botul calului, între două trenuri. Berea şi femeile uşoare se consumă la botul calului.

Deci şi vinul trebuie privit mai întâi de la distanţă, apoi de aproape, văzut cum unduiesc vălurelele de dulceaţă şi tărie în el, apoi, când îl torni în pahar, urmăreşti cu atenţie în ce fel lichidul umple golul de cristal: cu mult zgomot, ca un tren, sau lin ca o şalupă. Miroase-l, mângâie marginea paharului, sticla, linge dopul, pupă-l… Nu-ţi vârî botulîn pahar din prima, umezeşte-ţi doar buzele şi ascultă cum sfârâie lichidul pe pielea-ţi uscată şi caldă. Ia o sorbitură mică la plimbare prin gură şi arată-i cariile, povesteşte-i prin ce-ai trecut, viaţa ta, bucuriile şi durerile tale interioare. O să înţeleagă, garantat. Şi o să vrea să revină, deci primeşte încă o sorbitură, un pic mai mare, arată-i ceea ce prima a ratat şi permite-i să urce la mansardă, acolo unde creierul încordat abia aşteaptă un masaj cu finalizare. Vinul are darul ăsta, să te mângâie pe dinăuntru. Dar numai cu măsură, altfel, dacă reverşi cascada Niagara pe esofag o să trezească doar marinarii împuţiţi şi fără scrupule din tine.

Şi în sfârşit apare desertul de sub prosoape, strălucind, radiind cu forme perfecte, mor-ta-le… După ce ai trecut prin toate poziţiile culinare (…), posibile şi imposibile, cu diferitele feluri de mâncare şi băuturi, te simţi murdar şi e timpul să primeşti în farfuria ta ceva proaspăt, o virgină, cea cu cireaşa confiată în gură, cea care tremură la fiecare atingere şi care te face şi pe tine să suspini de plăcere doar privind-o şi anticipând senzaţiile viitoare. Recapitulezi toate senzaţiile divine la o scară şi mai mare într-o fracţiune de secundă. Prăjitura, tortul, îngheţata, ciocolata sau orice ar fi, ţi se înfăţişează ca cea mai timidă şi dulce femeie pe care ţi-ai dorit-o şi pe care o meriţi după atâtea lupte cu carnea prăjită, afumată, la grătar, fiartă, coaptă, dezosată, degresată etc. Oh, nu mai poţi, este sublim… Fiecare linguriţă dusă la gură e ca o căsnicie fericită cu mulţi copii…

Şi gata, nu mai e nimic rămas, ai stors tot ce-ai putut din tine şi din masă, nu ai niciun regret, a fost satisfacţie totală atât pentru tine, cât şi pentru ea, mâncarea. Somn uşor…

Acuma, ce să zic, cam la fel e şi cu femeile, doar puţin altfel, numai că nu prea mai am spaţiu să scriu. Asta e…

Briscan Zara este scriitor şi publicist.