Statul sălbatic

Carta Socială Europeană revizuită este un document care enumeră drepturile sociale şi economice recunoscute cetăţenilor europeni – în total, 31 de drepturi. Ea e menţionată explicit atât în Tratatul privind Uniunea Europeană, cât şi în Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene – deci face parte din dreptul Uniunii.

România a ratificat Carta Socială Europeană revizuită prin Legea nr. 74 din 1999. Conform prevederilor Cartei, fiecare stat care o ratifică are posibilitatea de a decide care dintre drepturile prevăzute în ea şi le asumă, însă niciun stat nu îşi poate asuma respectarea a mai puţin de 16 drepturi dintre cele enumerate.

Mai jos dau lista drepturilor pe care statul român a hotărât să nu le respecte, ca să înţelegem mai bine în ce fel de stat trăim:

– dreptul la formare profesională (art. 10);

– dreptul de a beneficia de servicii sociale (art. 14);

– dreptul de a lua parte la stabilirea şi ameliorarea condiţiilor de muncă şi a mediului de muncă (art. 22);

– dreptul persoanelor vârstnice la protecţie socială (art. 23);

– dreptul la demnitate în muncă (art. 26);

– dreptul la protecţia împotriva sărăciei şi a excluderii sociale (art. 30);

– dreptul la locuinţă (art. 31).

Aceste 7 drepturi sunt neasumate integral. Pe lângă ele, sunt neasumate parţial şi următoarele drepturi:

– dreptul la condiţii de muncă echitabile (art. 2), în ceea ce priveşte durata minimă a concediului de odihnă plătit (alin.3), repausul săptămânal (alin.5) şi informarea în scris a lucrătorilor, în cel mult două luni de la angajare, cu privire la aspectele esenţiale ale contractului sau relaţiilor de muncă (alin. 6);

– dreptul la securitate şi la igiena muncii (art. 3), cu privire la instituirea serviciilor de sănătate în muncă pentru toţi lucrătorii, servicii cu funcţii preventive şi de îndrumare (alin. 4);

– dreptul la asistenţă socială şi medicală (art. 13), cu privire la recunoaşterea acestui drept şi cetăţenilor străini care se află în mod legal pe teritoriul României (alin. 4);

– dreptul persoanelor handicapate la autonomie, la integrare socială şi la participare în viaţa comunităţii (art. 15), cu privire la favorizarea deplinei lor integrări şi participări la viaţa socială prin măsuri care vizează depăşirea dificultăţilor lor de comunicare şi mobilitate şi care să le permită accesul la mijloacele de transport, la locuinţă, la activităţi culturale şi la petrecerea timpului liber (alin. 3);

– dreptul la exercitarea unei activităţi lucrative pe teritoriul celorlalte părţi (art. 18), cu privire la aplicarea regulamentelor într-un spirit liberal (alin. 1) şi la simplificarea formalităţilor în vigoare şi reducerea sau desfiinţarea taxelor consulare şi a altor taxe plătibile de către lucrătorii străini sau de către patronii lor (alin. 2);

– dreptul lucrătorilor migranţi şi al familiilor lor la protecţie şi asistenţă (art. 19) – de fapt, acest drept este nerecunoscut de statul român aproape în integralitatea lui: din cele 12 aliniate ale articolului, statul român îşi asumă să respecte doar două: alin. 7 şi alin. 8;

– dreptul lucrătorilor având responsabilităţi familiale la egalitate de şanse şi de tratament (art. 27) – şi acest drept este respins aproape în întregime; dintre cele 3 aliniate ale articolului, statul român îşi asumă doar alin. 2, privind concediul parental de îngrijire a copilului.

Pe scurt, statul român este ostil sau cel puţin indiferent faţă de persoanele sărace şi aflate în risc de excluziune socială, persoanele vârstnice, persoanele cu dizabilităţi, persoanele cu responsabilităţi familiale şi migranţi. În plus, nici faţă de lucrători în general nu are o atitudine mult mai bună. Cum ar veni, statul român este ostil sau cel puţin indiferent faţă de marea majoritate a cetăţenilor săi – şi faţă de străini.

Sigur, toate astea le ştiam deja cu toţii. Dar e şocant să le vezi recunoscute oficial, pe faţă, fără nicio jenă, într-un document oficial – şi anume, în declaraţia pe care statul român a depus-o odată cu instrumentele de ratificare. Declaraţia asta ne pune în faţă o oglindă care ne arată cât de mult ne-am sălbăticit. Aşa încât nu e de mirare că şi statul pe care l-am construit e un stat sălbatic.

Sorin Cucerai este traducător şi publicist