Caută 
De 1 Martie, în România, treaba merge şnur!
Strigă azi românul hămesit: „Primăvară, bine ai venit!”
3 MIN
De ne vom uita în calendar, vom vedea că-i primăvară iar. Trecătorii de pe trotuar nu mai au mănuşi şi nici fular, anotimpul rece s-a sfârşit: primăvară, bine ai venit! Străzile sunt pline de noroi, pe acoperiş se bat cotoi, prin oraş miroase a gunoi, în văzduh sunt muşte şi bâzoi, prin ogrăzi zăpada s-a topit: primăvară, bine ai venit! Cerul încă este plumburiu, la bufet încă se bea rachiu, însă vinul fiert nu se mai cere, unii au trecut, deja, pe bere, iar terasele s-au pregătit: primăvară, bine ai venit! Nu e cald, de pantaloni mai scurţi, dar de sub flanele se văd burţi. Oamenii în piept au mărţişoare, Crin şi Ponta strigă-n gura mare, panarama nu s-a isprăvit: primăvară, bine ai venit!
* * *
A venit primăvara. Măcar pe partea calendaristică, dar tot e ceva. Venirea acestui anotimp al renaşterii, cum s-ar spune, este, an de an, motiv de bucurie, deşi era previzibilă ca ruperea USL. E prima zi de primăvară, de sezon cu verde pe ramuri şi verdeţuri prin oale, de anotimp al tranziţiei de la căciulă la bască şi de la şubă la pardesiu, de la bocanci la pantofi şi de la săniuţă la bere. Barierele, făcute pentru a separa, sunt vopsite în alb şi roşu: 1 Martie este o barieră între iarna care a fost şi primăvara care a început; simboluri cu alb şi roşu au înflorit, azi, pe piepturile românilor: mărţişoarele!
Unii istorici zic că datează de milenii: cică daco-geţii îl sărbătoreau, la început de primăvară, pe zeul Marsias. De la el să vină? Posibil: ei cam aveau obiceiul să-şi înfigă în piepturi diverse simboluri nostime şi drăguţe, mai ales topoare sau suliţe. Pe atunci se vorbea puţin şi se pocnea mult, mai mult decât în zilele noastre, prin anumite zone, când sătenii ies de la bufet. Fiind caz de bold metalic ascuţit, care se înfige în dreptul inimii, e posibil, repetăm, să dateze de la vremea respectivă; şnurul alb cu roşu vine, mai mult ca sigur, de la petele de sânge pe zăpada încă netopită. Ne mirăm că de 1 Martie a rămas doar obiceiul înţepatului, nu şi cel al pocnitului în creştet cu bâte. În fine…
Partea bună a fenomenului e că doar românii produc mărţişoare. Partea proastă e cea economică: nu prea avem ce face cu ele, nu merg la export: un străin ajuns la noi în prima zi de primăvară s-ar întreba de ce toţi poartă în piept surprize din pungile cu pufuleţi, legate cu sfoară! Totuşi, mărţişoarele devin tot mai variate, de forme diverse: în 2013, de 1 Martie, 594 de tinere au primit poşete de firmă, mai ales peste cap, de la soţiile bărbaţilor, care aflaseră de aventurile lor. 843 de doamne în vârstă şi cicălitoare au primit de la gineri articole casnice, de la tigăi la maşini de tocat (dar cele mai multe au reuşit să se ferească la timp!), iar 174 de bărbaţi au dat soţiilor, la început de primăvară, curele din piele naturală, elegante, rafinate şi uşor de asortat; urmele de pe fund le-au dispărut de-abia prin iunie…
Simboldul primăverii
