Tăcerea de după insuccese

Luni dimineaţa, la ştirile sportive de la sport.ro ori ProTV, doar finala câştigată şi-a găsit (evident) loc, pentru că, nu-i aşa, era vorba de-un frumos succes. „Insuccesul” de la dublu nici măcar n-a fost pomenit, iar eu l-am pus între ghilimele, pentru că, în fond, finala de la dublu, chiar şi pierdută, a reprezentat un succes atât pentru Monica Niculescu (care joacă în mod regulat şi la dublu), cât mai ales şi pentru Simona (care joacă rar la dublu), ca să nu mai vorbim de faptul că jucaseră, de altfel, pentru prima oară împreună: iată câte ingrediente suficiente pentru a consemna „insuccesul” la ştiri! În fine, neavând smartphone, am căutat pe videotextul de la TVR1 să văd ce naiba au făcut Simona şi Monica în finala împotriva rusoiacelor Vesnina&Makarova. Desigur, am putut bănui din prima c-au pierdut, de vreme ce rezultatul era trecut sub tăcere. Dar nici pe videotextul TVR1 n-am găsit nimic, pentru că, de, omul responsabil îşi va fi băut întâi liniştit cafeaua – după prânz, am văzut că ştirea a apărut pe videotext. Am deschis laptopul şi m-am informat: româncele au pierdut finala 3:6 6:7 (5:7).

Nu-i prima oară când observ că posturile noastre tv înclină să treacă complet sub tăcere anumite insuccese ale sportivilor români ori să vină foarte târziu cu informaţia propriu-zisă. Ce să zic? Mi se pare o prostie dacă nici un post eminamente de sport nu găseşte de cuviinţă să-şi informeze spectatorii complet şi nu pigulind doar succesele şi chestiile mondeno-scandaloase legate de sport! Şi poate părea exagerat, dar cred că-i lesne să ţinem seama în context de ceea ce-am citit recent într-un articol semnat de Flori Bălănescu – „Naşterea Mitului Goma. Străinătatea de acasă (III)” (Polemici Nr.5-6, Anul I, Baia Mare), anume chiar mottoul pus în fruntea articolului (un citat din însuşi Paul Goma): „Un popor se face pe sine prin memorie, nu prin «sabotarea istoriei»; nu poate fi popor acea comunitate (geografică, istorică, lingvistică) ce nu-şi asumă şi faptele rele, condamnabile, ale înaintaşilor”.

Oare de ce mi-am amintit exact de acest citat? Pentru că mintea mea a reformulat instantaneu vorba lui Goma cam aşa: nu poate fi popor acea comunitate (…) ce nu-şi asumă şi insuccesele!

Asta a fost hăt departe-n vară, înainte de Rio.

Videotextul lu’ peşte prăjit la soare torid

În timpul Jocurilor Olimpice, TVR avea să-mi ofere chiar o mostră mult mai crasă de nepăsare şi delăsare, ca să nu zic mai mult. Sâmbătă, 13 august, căutam iar o ştire pe videotextul televiziunii publice.

Care, ca fapt divers, e singura de pe la noi care are aşa ceva. Lucru lăudabil, în sine. Doar că, ce să spun, dacă tot faci un lucru, ce-ar fi să-l faci ca lumea şi cu respect pentru lumea pe care vrei s-o serveşti, s-o informezi, aceeaşi lume pe care o tot inviţi şi-o rogi să-şi plătească taxa tv!?

Căutând eu, deci, habar nu mai am ce anume, ce-mi văd ochii sâmbătă, 13 august 2016, la ştirile sportive: „JO RIO 2016: Programul de vineri al sportivilor romani la Rio – 203”. Şi: „Iohannis a felicitat echipa feminină de spadă – 204” (altă ştire, adică, rămasă de vineri de dinainte de weekend, căci fetele de aur de la spadă au câştigat finala cu China joi noaptea, 11 august 2016). Şi: „Horia Tecau: «Avem şanse să caştigam medalia de aur la Rio – 205»”. Repet, info-urile astea erau vechi deja sâmbătă.

Ei şi ce? Nu-i bai, pe cine interesează JO în weekendul-minivacanţă de Sfânta Maria? Căci luni, 15 august 2016, la ora 15.22, aceste trei ştiri încă tronau pe videotextul de la TVR (şi aveau să mai troneze până seara, dar mi-a fost lene să mai fac altă poză!): programul sportivilor români de vineri, 12 august, adică; felicitările lui Iohannis pentru fetele de la spadă, şi, culmea culmilor, citatul lui Tecău, da, acela cu şansele de-a câştiga medalia de aur, când, din păcate, Mergea&Tecău pierduseră finala de tenis încă din noaptea de vineri pe sâmbătă…

Şi atunci? Cum se explică o astfel de gafă? Doar prin nepăsare şi delăsare? Sau te pomeneşti că de împrospătarea ştirilor sportive se ocupă un singur omuleţ, care omuleţ, de, plecase şi el în minivacanţă, la munte ori la mare!?

Desigur, se-ntâmplă lucruri mult mai grave-n ţara noastră, dar, nu-i aşa, dracu-n detalii se ascunde, iar „detaliile” de mai sus reprezintă câte-o pietricică din mozaicul mâzgăi cotidiene de pe mai toate palierele societăţii.

Michael Astner este poet, traducător şi publicist