Târg de Bărbaţi (I)

* Primarul Potlogariu conduce destinele mediocrei localităţi Dăunători de când cu valul de la ultimele alegeri; dacă n-ar fi candidat, iar faţa lui n-ar fi apărut pe toate bannerele de deasupra şoselei care taie aşezarea în două, nimeni n-ar fi crezut că e capabil şi de altceva pe lângă şmenărie. Cei care îl cunosc spun că poza lui ar merge ca ilustraţie în dicţionar, la cuvântul "prost", dar votul a fost unul politic, iar partidul domnului Potlogariu a dat cele mai multe găleţi şi sticle cu ulei, aşadar s-a rezolvat. Dar nu despre alesul sătenilor e vorba, ci despre aleasa inimii sale, nevasta Aurelia (nume potrivit ca o poreclă, fiind plină de aur la încheieturi, la gât, urechi şi dantură), care a aflat dintr-o emisiune de divertisment pentru public larg că în cluburile trendy se organizează "Târguri de bărbaţi" de Valentine’s Day. Ca maimuţa, a vrut şi ea (nu era pentru prima dată: tot din cauza televizorului l-a silit pe soţ să facă la ei în comună olimpiadă de iarnă, prezentare de modă, un târg de yachturi, teren de golf, festival de poezie şi cosmodrom), aşadar edilul Potlogariu a început să se scarpine în cap, iar după jumătate de ceas şi-a făcut bubă…

* Sâmbătă seara, în prag de Zi a Îndrăgostiţilor, putea conta doar pe doi consilieri locali din partidul său, pentru care o femeie n-ar fi licitat nici măcar pe întuneric; ceilalţi săteni de sex nefrumos au mârâit ei ceva, însă au preferat să nu se ridice de la mese. Aşa i-a venit primarului ideea să anunţe că anulează datoriile de la bufet tuturor celor care vor accepta să participe, dovedind entuziasm, şi că va da foc cu mâna lui caietului (studenţesc, gros). Câţiva s-au mai trezit, dar pe feţele lor nu se vedea nici măcar o pată de entuziasm; primarul a plusat, anunţând că voluntarii care se înscriu pe loc pot consuma gratis (adică pe banii primăriei) cam orice, vreme de o lună. Toţi s-au înscris pe loc şi, din clipa următoare, au început deja să consume gratis orice şi, mai ales, oricât.

* Duminică, de Valentine’s Day, reprezentantele sexului frumos din localitate plus invitaţii de onoare (prefectul cu doamna, nişte consilieri judeţeni şi câţiva ziarişti pişcotari, specializaţi pe monden) se aflau în sala Căminului Cultural, tare frumos ornată cu simboluri de amor (inclusiv bomboane de pom), unde rodeau fursecuri şi beau şpriţ cu ochii la ceas: bărbaţii aşteptaţi să vină, să defileze pe podium atât în costum de seară, cât şi de baie, apoi să vorbească despre cariera şi năzuinţele lor, urmând a fi licitaţi de doamnele din public, nu apăruseră. Primarul Potlogariu, luminat de o nouă idee, l-a trimis pe Marinică, omul bun la toate, să-i caute la bufet; acesta a plecat cu camionul şi s-a întors după o oră cu remorca plină, din care a început să împingă cu piciorul: care cum cădea scâncea, dar se trezea, mai ales că Marinică dăduse drumul la apă şi folosea furtunul de incendiu. Pe scena Căminului Cultural au urcat nişte copii de la cercul de datini "Baştina", ca să mai tragă niţel de timp; micuţii au intonat imnul şi au recitat Pluguşorul de zece ori până când, în locul lor, s-au ivit, pendulând ca nişte trestii burtoase bătute de vânt şi soartă, reprezentanţii sexului bărbătesc local – acum spălaţi, pieptănaţi, bărbieriţi cu briciul (şi cu bucăţi de hârtie igienică lipite pe tăieturi) şi parfumaţi cu spray împotriva gândacilor, singurul găsit la grupul sanitar. Finalul, de-abia vineri!