Violul de la Timişoara vs. violul de la Vaslui

Violurile în grup, ca marcă a criminalităţii sexuale, au devenit o adevărată plagă, tratată de mass-media cu unităţi de măsură diferite. Când se întâmplă în Moldova, ele „confirmă” un fenomen mai larg; dacă apar în localităţi şi regiuni percepute pozitiv, sunt catalogate ca „accidente”.

În toiul scandalului de la Vaslui, am avut ocazia să urmărim atent comportamentul presei în relatările despre un viol în grup petrecut la Timişoara; mai puţin sadic, cu mai puţini participanţi, dar la fel de zguduitor şi violent. „Iubitul” şi-a silit „iubita”, studentă la drept, să accepte „iubirea” unor amici „neprogramaţi”, apoi, după plângerea victimei de la poliţie, a încercat să-i explice: „De ce faci aşa dacă ne iubim? Hai la mine dacă vrei, te muţi cu mine, nu am vrut să fie aşa! Nu înţeleg ce te-a deranjat, am fost beat… iartă-mă, te rog!”.

Nu există vreo deosebire între comportamenul violatorilor timişoreni faţă de cei vasluieni. Nici unii, nici alţii n-au înţeles ce înseamnă consimţământul, iar animalitatea le pare congeneră în egală măsură. Totuşi, nimeni nu şi-a permis divagaţii filosofice despre specificul locului. Nu s-au alipit etichete regionaliste şi culturale unor psihopaţi. N-am văzut Banatul portretizat în cuibul prădătorilor sexuali şi al degeneraţilor. Spre deosebire de beţivul sau violatorul de Vaslui, devenit o figură arhetipală în antologia satirei româneşti, cel din Banat beneficiază de un tratament corect politic. Simplificând situaţia, violatorul din Banat, de „famelie” bună, este judecat strict după lege, violatorul din Vaslui, cu rude mai prăpădite, este pus la zid şi dat de exemplu naţional negativ.

N-avem cum să ne certăm cu percepţiile publice şi construcţia lor prin mass-media, dar ele se conjugă evident împreună cu capitalul de imagine şi statutul fiecărei regiuni. Ar fi fost de dorit ca justiţia să nu intre în această horă a stereotipurilor sau, cel puţin, să nu le dea apă la moară. Iată cum: de parcă nu era suficientă isteria creată de „republica sexului surpriză” din Văleni, un judecător respectabil lansează pe piaţă cifrele „fierbinţi” ale unei hărţi a infracţionalităţii sexuale la români. În topul cu infracţiuni împotriva „integrităţii sexuale”, pus la dispoziţie de judecătorul Cristi Danileţ, primele 4 din top 5 judeţe sunt din Moldova: Vaslui, Iaşi, Botoşani, Vrancea ( număr de infracţiuni raportat la populaţie).

Ne luăm o marjă de rezervă, fără a relativiza defel cifrele. Treaba cu violul este ca oricare infracţiune. Să zicem corupţia. Până acum câteva luni, statistica judiciară arăta judeţul Iaşi drept unul dintre cele mai „cinstite”, fără cazuri şi persoane cu funcţii importante acuzate de fapte corupţie, deşi ştiam că dijma de 10% pe orice contract cu bani publici funcţiona la fel de implacabil ca în oricare feudă din ţară. Hoţia nu ieşea din scara de referinţă naţională. Cum am văzut între timp, prin anchetele DNA, nu infracţiunile lipseau, ci sesizările şi constatările lor. Performanţa sistemului judiciar poate forma percepţia asupra unui fenomen infracţional; lucru de altfel recunoscut de judecătorul Danileţ, dar asupra căruia s-a insistat şi discutat, din păcate, foarte puţin: „Faptul că într-un judeţ se înregistrează mai multe dosare ca în alt judeţ nu înseamnă neapărat că în primul se comit mai multe astfel de infracţiuni, ci poate că procurorii şi lucrătorii de poliţie judiciară sunt mai eficienţi ca în celălalt judeţ. Nu am însă datele necesare care să confirme sau să infirme această aserţiune”. Spaţiul acesta de incertitudine, pe care nici statistica judiciară nu-l poate acoperi, este umplut, automat, cu explicaţii comode furnizate de xenofobii regionaliste şi stereotipuri. (Infracţiunile sexuale la nivel mondial au un grad enorm de indeterminare; statisticile arată că 90% nu sunt reclamate. În SUA, o societate mult mai emancipată şi strictă în aceată privinţă, doar 3% dintre violatori ajung să facă închisoare, iar o femeie din şase suferă o agresiune sexuală).

Îndărătul relatărilor media stau stereotipurile jurnaliştilor. Iar în spatele jurnaliştilor însăşi societatea. Aşa se facă că violul din Vaslui are audienţă şi configurează profilul regional, pe când cel de la Timişoara, poate la fel de abominabil, a fost trecut rapid la rubrica „diverse”.