Vreo doua lucruri despre scriitori si USR. Nici n-o sa crezi! O sa ramai tampit!

Contestarea actualei conduceri USR a impartit scriitorii in tabere care – in locul unui dialog civilizat despre orice probleme ar fi –, de la da-te-colo-vino-ncoa’, au inceput sa-si arunce, pe un ton degraba varsatoriu de sange, cuvinte mai contondente decat pietrele smulse din caldaram. Apelative precum „arogant borsit“, „ticalos“, „nemernic“, „tampit“, „puta bleaga“ sau „cadavru in descompunere“ intuneca orizontul stramt al literaturii noastre mai ceva decat cenusa vulcanica. Drept urmare, presa a prins sa bage cultura pe teava stirilor cotidiene, s-a inrosit Facebook-ul de interes pentru scriitori, vezi oameni care pana mai ieri banuiau vag existenta scriitorilor romani contemporani ca au acum pareri si solutii pentru breasla.

Cumva e explicabil. Daca esti scriitor si-ti vezi de treaba ta, scrisul, nu interesezi aproape pe nimeni. Daca dai semne ca esti dispus la paruiala publica, devii interesant. In ultimii zece ani, doar pentru ca am fost intrebat, mi-am exprimat de trei ori opinia despre Uniunea Scriitorilor din Romania, am explicat de ce nu vreau sa fiu membru: bref, pentru ca e o institutie nereformata, parazitata de impostura, care dauneaza imaginii scriitorilor si foloseste doar unui grup restrans de interese. Am subliniat de fiecare data ca ma refer strict la institutie, nu la toti membrii acesteia, multi dintre ei scriitori in fata carora imi scot palaria. Oricat de marunte or fi fost interventiile mele la subiect, de fiecare data m-am bucurat de atentia unor membri USR, de distorsionarea mesajului meu, fiind catalogat, negru pe alb, „tampit“, „legionar“ ori „putoi“ (ultima data de insusi maestrul Manolescu). Cum n-am reusit atunci sa starnesc nici o dezbatere  despre principii, ci doar sa adun niste injurii, m-am hotarat sa nu ma mai amestec niciodata in discutia despre USR. Insa de cand Nicolae Manolescu l-a facut „tampit“ pe Eugen Simion, observand o recurenta a termenilor de dialog in USR si apetenta publicului pentru scandal, parca nu ma pot abtine la o sugestie.

Cearta poate fi perpetuata cu buna stiinta la nesfarsit, spre mai marea vizibilitate a scriitorilor romani contemporani. „Romania literara“ – oricare dintre revistele USR sau presa culturala, in general – s-ar vinde ca painea calda daca ar urma linia dura deschisa de Nicolae Manolescu si de USR, aparand fie si cu titluri ceva mai soft, de genul:

„Florin Iaru la tribunal. Se va face dreptate?“

„Nici n-o sa crezi ce zice Daniel Cristea-Enache“

„Radu Vancu, incatusat de Ezra Pound“

„Ce a purtat Gabriel Chifu la Premiul National de Poezie Mihai Eminescu“

„Idiotul lui Dostoievski reinterpretat de Nicolae Manolescu: Tampitul“

„Cipariu. Dan Mircea sau Timotei?“

„Cosmin Ciotlos da sfaturi viitoarelor vedete literare“

„Ce a copt in tacere Cristian Teodorescu!“

„Soc: cum arata ultimul personaj al lui Stefan Agopian!“

„Veste buna pentru membrii USR pensionari: s-a marit!“

„«Romania literara», lovitura groaznica aplicata concurentei!“

etc. etc….

Daca nu cumva tot ceea ce se intampla deja face parte din planul subtil al USR de a promova breasla. Si nu s-a prins nimeni.

suplimentuldecultura.ro