Zile grele pentru Adomniţei

Vestea descinderii DNA la Consiliul Judeţean este cea mai importantă ştire politică a anului 2015 în plan local. Surpriza este cu atât mai mare cu cât mulţi din cei care intuiesc cum s-au învârtit banii în Iaşi în ultimul deceniu se aşteptau ca percheziţiile să înceapă într-o clădire istorică aflată la vreo două sute de metri mai încolo, aproape de Mitropolie. Informaţiile procurorilor sunt cu totul altele.

DNA a prins un fir aparent minor. 340.000 de lei, din informaţiile date publicităţii, reprezintă suma aflată în discuţie, bani ajunşi la o firmă a finilor primarului Gheorghe Nichita pentru nişte servicii neonorate de promovare a imaginii judeţului. Afacerea nici nu ar trebui să fie în atenţia DNA, îndrituită să se autosesizeze doar la prejudiciile care depăşesc un milion de euro. Dar, DNA a dovedit iscusinţă în demantelarea reţelelor şi dezvoltarea dosarelor plecând de la informaţii aparent banale. Odată ajunşi în „beciuri domneşti”, cei mai aprigi sfidători ai legii au cedat nervos. Este, aşadar, doar o chestiune de timp şi nevoie de câteva întrebări banale pentru a dezlega limbile celor vizaţi. Există o doză de neprevăzut după tipicul oricărei anchete. Odată pornită, până unde va merge avalanşa denunţurilor? Încotro se va îndrepta ancheta? Vom afla detalii despre licitaţii trucate, finanţări mascate prin firme de partid sau alte tipuri de nereguli?

Până la confirmarea unor eventuale ilegalităţi la CJ, imaginea lui Cristian Adomniţei va avea serios de suferit într-o perioadă în care se promovase insistent drept un pol de putere alternativă la dominaţia lui Gheorghe Nichita şi PSD. Aproape zilnic, îi arunca mănuşa primarului şi îi scotea ochii cu rapiditatea şi succesul reabilitării aeroportului, a drumurilor judeţene, a proiectelor legate de managementul deşeurilor, fiind, totodată, un prompt sancţionator al amânării autostrăzii, lucrurilor prost făcute şi amatorismului legat de Capitala Culturală Europeană. În trei ani de mandat, Adomniţei îşi construise şi, pe alocuri, chiar dovedise, imaginea unui politician superior în eficienţă, într-un mod oarecum neobişnuit pentru apatia şi proverbialul „încet, încetişor şi pi loc” moldovenesc.

Or, lunile următoare vor aduce schimbarea la faţă a şefului CJ. Va trebui să se dea jos de la tribuna purtătorului de cuvânt al judeţelor din Moldova şi să suporte întrebările despre ancheta DNA. De la discursuri din care nu lipseau expresii precum „zeci de milioane de euro”, „proiecte de infrastructură” va fi silit să explice de ce instituţia pe care o conduce nu este în stare să cheltuie cinstit sume cu mult mai mici pentru lucruri mult mai banale. O postură defensivă, cu totul improprie campaniei electorale apropiate. O eventuală scoatere a şefului CJ din jocurile electorale ale anului 2016 poate face competiţia politică complet anostă şi fără miză.

Un regret deloc minor ar fi acela că Iaşul riscă să piardă o voce politică locală capabilă să facă, cât de cât, un lobby încăpăţânat pentru autostrada spre vest. O anchetă definitivată cu punerea sub acuzare a lui Cristian Adomniţei ar reprezenta pe ansamblu încă o lovitură pentru proiectele importante ale judeţului şi Moldovei, zonă în care Gheorghe Nichita nu a fost niciodată apt să-şi depăşească statutul de marionetă pusă să repete minciunile Guvernului. Anii trecuţi, am văzut cum condamnarea lui Relu Fenechiu a lăsat fără sprijin proiectul autostrăzii exact când era nevoie ca presiunea locală să convingă Bucureştiul. Să fie acesta blestemul moldovenesc: marile proiecte de dezvoltare regionale nu îşi găsesc cei mai oneşti avocaţi politici? 

Deznodământul anchetei DNA ar putea lămuri şi un alt aspect legat de şansele schimbării lumii politice în ansamblul ei. Acela că este posibil sau imposibil să te emancipezi dacă eşti format într-o pepinieră şi cultură a hoţiei de genul celei promovate de gaşca lui Fenechiu. Să nu uităm de impresionanta serie de puşcăriaşi ori puşcăriabili crescuţi în Podu Roş. Ar fi trist ca regula să se confirme încă odată, dar, fireşte, legea-i lege.