Aeroportul ar putea fi cheia pentru postul de presedinte al CJ

Timpul ramas pina la debutul oficial al campaniei electorale pentru alegerile locale se va masura in curind in ore. Cum insa campania a inceput, de facto, de citeva saptamini, temele sale majore par a fi deja conturate. Infrastructura rutiera intr-un municipiu deja sufocat de masini si de praful santierelor, in cazul luptei pentru Primarie, si legatura Iasului cu exteriorul prin intermediul autostrazii Iasi-Tirgu Mures si a Aeroportului, in cazul bataliei pentru conducerea Consiliului Judetean.

Daca autostrada tine, fara doar si poate, de o decizie luata la nivel central, pe care seful CJ, oricare ar fi el, nu o poate influenta decit printr-un lobby mai mult sau mai putin subteran, Aeroportul este un subiect care tine aproape exclusiv de autoritatile judetene. La scandalul permanent din CJ in jurul aerogarii, este previzibil ca pe aceasta tema se vor schimba cele mai acide replici si se vor face cele mai stralucitoare promisiuni.

Modernizarea Aeroportului a devenit o promisiune eterna a administratiei judetene inca de acum 20 de ani, adica practic de la infiintarea CJ ca autoritate locala. Rind pe rind, s-au succedat la conducerea judetului PDSR, PNL, PSD si, mai nou, PDL-UNPR, fiecare cu propriile idei cu privire la viitorul Aeroportului.

Inceputa timid, in mandatul liberal din 1996-2000, prin construirea unui nou terminal, modernizarea a fost asumata ca proiect personal de fostul presedinte al CJ, Lucian Flaiser. Cele doua mandate succesive ale acestuia au avut ca finalitate insa doar investitii putin vizibile, de genul unor noi sisteme de navigatie, instalatii de balizaj sau utilaje de degivrare. Fixat pe ideea obtinerii de bani europeni, in conditiile lipsei unei finantari consistente locale sau guvernamentale, Flaiser a incercat o chinta roiala. A lasat in urma un proiect gigantic, frumos ambalat, luind in calcul tot ce se putea, de la o pista noua de 3.000 metri pina la un nou drum de acces catre aerogara si chiar o aductiune de gaz si montarea unei centrale termice la Aeroport. Proiectul era ideal, rezolvind pe termen lung problema modernizarii, dar avea un handicap major: costul. Cele 220 milioane euro necesare nu puteau fi, evident, obtinute din Iasi sau Bucuresti, ci doar de la Bruxelles sau din partea vreunui investitor privat de prim rang. In 2007 a devenit clar ca Uniunea Europeana nu este dispusa sa finanteze proiecte de o asemenea anvergura undeva, la frontiera sa estica. Odata cu criza economica, si ideea unui investitor dispus sa-si ingroape banii pe dealurile Iasului a devenit iluzorie.

In fata problemei finantarii, administratia Simirad a preferat sa aplice o politica a pasilor marunti. In decurs de doi ani, Simirad a reusit sa obtina terenurile detinute de diversi proprietari privati in preajma Aeroportului… si cam atit. Scandalurile repetate din plenul CJ au blocat orice alt demers serios. Daca Flaiser a putut obtine unanimitate in CJ pentru un proiect gigantic, Simirad nu a reusit sa obtina nici macar un sprijin minim doar pentru construirea unei noi piste. S-a ajuns astfel la situatia penibila de a se rata orice ocazie. Plecata din urma noastra, Suceava a obtinut in toamna anului trecut aprobarea unui contract de 40 milioane euro pentru un proiect, de mai mica anvergura, privind modernizarea aeroportului local. Din total, 29 milioane euro reprezinta bani europeni si guvernamentali. Aceasta, in timp ce consilierii nostri se certau pe tema lungimii pistei. Mai nou, intr-una din ultimele interventii publice ca ministru al Transporturilor, Alexandru Nazare a anuntat ca si Constanta va beneficia de bani europeni pentru Aeroport, in baza unui proiect in valoare tot de 40 milioane euro. Acum, la Iasi se lucreaza la un studiu care sa spuna daca o pista de 2.500 m pe amplasamentul celei actuale este mai buna sau nu decit o pista de 2.500 m deviata cu 5°.

Pista actuala si-a depasit durata de viata, iar Aeroportul mai primeste practic doar din mila autorizatia de functionare de la Autoritatea Aeronautica Civila, in baza cirpelilor efectuate cind si cind. In ultimii 12 ani, in afara vorbelor frumoase, nu s-a intimplat nimic decisiv la Aeroport. Daca voturile satenilor din Coarnele Caprei pentru sefia CJ vor putea fi eventual obtinute cu o galeata galbena, o sapa vopsita in portocaliu sau promisiunea vaga a unui camion de piatra pusa pe ulite, voturile iesenilor din municipiu pentru aceeasi functie ar putea fi obtinute cu un program ferm si cu date clare de scoatere a Iasului in lume. Cel care va putea spune cel mai convingator cind va fi scoasa, in sfirsit, prima lopata de pamint de pe santierul Aeroportului ar putea cistiga partida. Municipiul are un potential electoral de 280.000 de voturi. Sint acestea de lepadat?

Publicitate și alte recomandări video