Alegeri suspendate peste Prut

Parlamentul Republicii Moldova a aminat, ieri, data alegerii presedintelui. Era ultima solutie pentru comunisti: daca alegerea ar fi esuat a doua oara, se declansa automat procedura alegerilor anticipate. Motivul invocat frizeaza absurdul: sarbatoarea Inaltarii Domnului! Comunistii puteau invoca, la fel de bine, si coborirea Duhului Sfint asupra Palatului prezidential. Ceea ce-i intereseaza este tergiversarea. De o luna si jumatate, 41 de parlamentari ai opozitiei basarabene rezista presiunilor. O singura bresa printre parlamentari opozitiei, si tot ceea ce s-a intimplat dupa 7 aprilie nu mai are nici un rost. (Fara sa facem un istoric al voturilor de la Bucuresti din ultimele legislaturi, dar in Parlamentul roman s-ar fi gasit un "Iuda" in fiecare zi, in fiecare ora, abonat la tradare, daca obtinea ceva – o functie, o afacere.)

Opozitia basarabeana a invatat care sint efectele unei intelegeri cu comunistii, dupa ce liderul PPCD, Iurie Rosca, a batut palma cu Vladimir Voronin in 2005. Partidul-stat a acaparat pe tacute mass-media, economia, a sufocat societatea, a rescris istoria si a reformulat politicile identitatii nationale. Inca o cedare, pentru patru ani, ar insemna aproape sfirsitul, desavirsirea unei mascarade sinistre pentru patru milioane de oameni.

Problema care ramine dincolo de Prut, in cazul repetarii alegerilor generale, este audienta si influenta reala a partidelor de opozitie. Vor putea obtine mai multe voturi decit pe 7 aprilie, in cazul unui scrutin corect, supravegheat cum trebuie de observatori externi? De fapt, in urma protestelor de la Chisinau a crescut popularitatea opozitiei? Poate obtine aceasta o majoritate parlamentara, formata din oameni capabili sa faca reforme coerente, sa redreseze economia si sa amelioreze statul de drept, asa cum isi propune? Are opozitia resursele umane pentru a nu compromite o schimbare? Sa rezisti o luna si jumatate presiunilor este un lucru mult mai usor decit sa refaci tot ceea ce s-a stricat sau aminat in ultimii ani.

Sa nu uitam: improbabila plecare a comunistilor nu ar inseamna automat covorul rosu intins perspectivei europene, conform asteptarilor celor mai multi dinte cetateni. Republica Moldova nu este luata in calcul pentru extinderea UE, fiindca Bruxellesul o percepe in continuare parte a intereselor rusesti, iar Rusia se comporta ca atare. Pentru a se departa de aceasta perceptie, transformarile trebuie sa fie mai coerente, consecvente si decise decit in oricare alta tara din estul Europei si sa astepte o mare defectiune sau o greseala in dispozitivul politicii externe de la Moscova. Ceea ce ramine, intr-adevar, o varianta aproape imposibila.

Pina atunci, Republica Moldova are nevoie, dupa eventuale alegeri anticipate, indiferent de formula puterii, de un respiro in relatia cu Romania. In primul rind, trebuie relaxate masurile aberante introduse de Chisinau in ceea ce priveste vizele pentru romani. Moldova are nevoie de investitori romani, parteneri economici principali, fie si numai pentru ca trebuie sa-si asigure stabilitatea sociala. Chisinaul mai are nevoie de scoaterea veninului din declaratiile belicoase ale oficialilor. Doar in acest fel are sanse sa tempereze tensiunile pro si anti-romanesti, pro sau anti-europene, care fractureaza societatea moldoveneasca.