Baieti si mai destepti

Inainte umblau dupa certificate de proprietate, din alea nenominalizate. Primele care au aparut si care valorau, oficial, 25.000 de lei vechi. N-au ajuns niciodata la valoarea asta de piata, bursa de strada tranzactionindu-le la sume derizorii. Stateau samsarii pe la colturi de strada, umar la umar cu traficantii de valuta, iar preturile cresteau si scadeau ca la bursa, doar ca de la o zi la alta, nu dintr-un moment in altul, ca in ringurile adevarate. Lucrau pentru indivizi cu bani din Bucuresti. Cu foarte multi bani. Pe vremea aceea se spunea ca Hrebenciuc si Vintu formau o pereche buna pe piata certificatelor de proprietate, dar cine putea sti unde ajungeau toate hirtiile acestea strinse de prin popor? Mai ales ca, prin ’95, premierul de atunci, adica Nicolae Vacaroiu, a modificat o lege, determinind prabusirea pretului de la 16-17.000 lei undeva la 9000 de lei. Semn ca se umplusera sacii in Capitala. Dar tot ar mai fi fost loc de un tun. Si s-a ivit pe piata inghetata a tranzactiilor o oferta imbatabila, care a strins si titlurile ramase la cei care n-au avut habar ce pune Guvernul la cale. A fost o lovitura magistrala, dar nu se stie cu exactitate cine a fost in spatele ei. Decit ca itele duceau in apele tulburi ale politicii romanesti. Altfel, cum ar fi fost posibil un asa tun de anvergura? Si astazi se procedeaza la fel. Nu poti sa nu te minunezi ce nemaipomenit fler de om de afaceri poate avea cineva care a reusit sa stringa milioane de titluri la Societatile de Investitii Financiare (SIF), foste vaci numai bune de muls in anii de aur ai certificatelor de proprietate. Deunazi, Directia Nationala Anticoruptie s-a interesat de flerul oligarhului – cum il alinta seful statului – Verestoy Attila. Procurorii au intrebat pe ocolite, ca sa nu tulbure si mai tare apele mocirloase ale politicii de Bucuresti, daca senatorul cu pricina a fost prezent la sedinta in care s-a votat legea de crestere a pachetului maxim de actiuni la SIF-uri pe care il poate detine o persoana. Vacaroiu – acelasi care in ’95 a rezolvat problema certificatelor – a rabufnit instantaneu, pe motiv ca omul, alesul, voteaza cum vrea el in Parlament. Asa este: in Romania nu da nimeni socoteala pentru ispravi de genul asta, chiar daca-ti chemi o nepoata sa voteze in locul tau sau daca votezi de doua ori in aceeasi runda. In fine. Vreme de doi ani s-a tot plimbat prin Parlament legea SIF-urilor: ba iesea, ba nu mai iesea. Iar valoarea actiunilor raspundea prompt: ba crestea cu 10%, ba scadea. Si, ca un facut, cine avea destule actiuni si destui bani putea sa aiba astfel si mai multe actiuni, si mai multi bani, daca era atent la plimbatul legii prin Senat si Camera Deputatilor. Pina cind un parlamentar n-a mai rabdat si i-a dat in git pe toti cei care au facut averi frumusele din valurile stirnite printre actiunile SIF. Va dati seama, doi ani de valuri! Plus-minus 10%, oricind voiau muschii cite unui ales sa faca surf pe piata bursiera! Era suficient sa ai actiuni de 10 miliarde si mai faceai inca un miliard doar ciulind urechea in Parlament ori birfind pe holuri. Sau vindeai scump si luai ieftin ceva mai tirziu, evident, tot cu urechea ciulita. Conflict de interese banuiesc procurorii ca ar putea fi, dar in Romania inca e greu ca o ancheta sa treaca de imunitatea parlamentara. Si, odata trecuta, parca ce s-ar putea intimpla? Cercetari lungi cit un cincinal, procese si mai lungi si, in final, o musamalizare oficiala. C-asa e-n oligarhia originala de piata de pe la noi.