Ce a vrut sa spuna presedintele?

Ce aduce nou presedintele? Ar trebui sa remarcam, pentru prima data, aparitia in viata noastra politica a discursului despre starea natiunii. In fata Parlamentului, presedintele nu a mai iesit sa laude Guvernul, deoarece el l-a investit si in acest fel poarta meritele unei alegeri astrale pentru Romania. Basescu nu a venit in fata natiunii ca un tatuc responsabil de paternitatea politica a Executivului pina la urmatoarele alegeri ori sa se simta solidar cu clasa politica fiindca in trecut facea ghidusii la partid cu colegii. Nu a fost o enumerare a meritelor, o bravada pentru integrarea ce va avea loc peste sase luni, ci un discurs apasator al responsabilitatilor care decurc de aici. De aceasta data, Basescu a intentionat, atit cit ii sta in putinta cu firea sa impulsiva, sa faca radiografia societatii romanesti, asa cum a spus-o, dincolo de statistici, de date, de stegulete rosii, verzi sau galbene. Cu ochii cetateanului agasat. E un pas mare, pentru ca in acest fel discursul politic nu a mai incercat sa falsifice realitatea. Basescu a intentionat sa fie mai „obiectiv” decit in orice iesire publica de la inceputul mandatului.
Poate de aceea, perspectivele partizane ignora faptul ca Basescu a spus exact ceea ce vrea, exact ceea ce gindeste si stie toata lumea, lansind un nou concept – mediocritatea romaneasca. Mediocritatea institutiilor, oamenilor, pregatirii profesionale a magistratilor, lipsa seriozitatii si perspectivei. In fapt, e mai mult vorba de o responsabilitate colectiva, pe care nu o leaga in mod necesar de activitatea Executivului. Desi face Guvernul responsabil de harmalaia reformista din Sanatate, care atinge prea putin bolnavul si paseaza prea mult decizia, de subfinantarea cronica a sistemului de invatamint, de birocratia administratiei, pe mina careia vor intra fondurile europene peste numai sase luni, in afara de recomandarea restructurarii (cu semnalarea blocajului PNL si PC), Basescu nu a fortat nota. Mai degraba, presedintele a parut resemnat cu un Guvern pe care nu poate sa-l schimbe inainte de integrare si are infime sanse dupa 2007. De aceea, a criticat in egala masura si ministere conduse de liberali sau sustinute de democrati.
Un lucru surprinzator este absenta unei responsabilizari directe a PSD pentru starea actuala de lucruri. Cu alte cuvinte, seful statului nu a mai dat vina pe fosta guvernare. Basescu a incercat sa iasa din cercul deresponsabilizarilor semnalind momentul zero in care ne aflam. O fi de vina stramosescul PSD pentru multe, dar ce a impiedicat puterea actuala sa le repare intr-un an jumatate de guvernare? Si este capabila sa o faca de acum incolo in aceeasi formula? Diagnosticul sau e mai degraba rezervat.
Fara indoiala, cel mai semnificativ aspect din timpul discursului prezidential a fost absenta ostentativa si sfidatoare a premierului, dublata de dezertarea ministrilor liberali din sala. Daca pina acum Tariceanu cauta cel putin sa mentina aparenta unei relatii institutionale, acum a semnalat ca nu-l mai intereseaza. Iar ochii lumii inteleg ca nu mai este vorba doar de un anumit stil deficitar al premierului, ci pur si simplu de miopie politica. Tariceanu si-a semnat anticipat iesirea din cartile politichiei mari. Ar fi o mare prostie ca, din tot ce s-a intimplat pe 19 iunie in Parlament, Romania sa se aleaga cu un nou episod al deconturilor si replicilor intre presedinte si premier, intre partidele coalitiei, lasind marea problema, Romania, deoparte.