Chiar vrem descentralizare?

Guvernul a aprobat, duminica, strategia privind transferarea catre autoritatile locale a unor atributii in domeniul sanatatii, sportului si politiei. In saptaminile urmatoare sint asteptate sa iasa de pe masa Executivului proiectele de descentralizare in educatie, agricultura, cultura si munca. Stim, pina astazi, ca spitalele, cu unele exceptii, vor fi transferate in administrarea autoritatilor locale si ca Politia comunitara va intra sub controlul primarilor. Tot de managementul municipalitatii ar urma sa se bucure si bazele sportive. Daca strategiile adoptate nu vor ramine la stadiul de "principii", putem spune ca asistam, in sfirsit, la startul unei descentralizari administrative "pe bune". O reforma asteptata inca de la inceputul anilor ’90 si care ar consfinti in mod real incheierea perioadei de tranzitie.

Fara indoiala, initiativele legislative se impuneau. Reducerea birocratiei, inlesnirea procesului decizional, economisirea resurselor, dar si un plus de transparenta sint doar citeva dintre beneficiile demonstrate ale autonomiei locale. Totusi, daca Romania avea nevoie de o astfel de reforma acum, nu acelasi lucru se poate spune despre Iasi. Sa fim sinceri, autoritatile noastre locale nu par pregatite sa-si asume atributii administrative in plus. Abia fac fata actualelor "provocari". In plus, nici Primaria si nici Consiliul Judetean nu dispun de expertiza necesara pentru a asigura un management profesionist al institutiilor cu care se vor trezi in curte. Sa nu uitam ca orice numire pe post, de la seful Politiei pina la ultimul director al unei scoli de comuna, va fi semnata la Palatul Roznovanu sau la Casa Patrata. Prima consecinta? Sefii Iasului isi vor largi arealul de functii pe care le pot imparti discretionar "sustinatorilor". Practic, in prima etapa a descentralizarii, Iasul se va transforma intr-o mica feuda, dependenta de deciziile arbitrare ale citorva alesi.

Totusi, adevarata primejdie care da tircoale Iasului rezida in modul in care va intelege legiuitorul sa reglemeteze alocarea fondurilor in teritoriu. Daca se va pastra actualul sistem, cu bani alocati de la centru spre teritoriu pe criterii de asa-zis "lobby", nu avem motive de ingrijorare. Se va gasi la bugetul de stat ceva "pomana" si pentru ieseni. Problemele ar putea sa apara daca Executivul decide sa intoarca banii spre comunitatea locala in raport de contributia adusa la buget. Cu alte cuvinte, judetele, respectiv orasele, sa se bucure exclusiv de taxele si impozitele pe le-au varsat in visteria statutului. Intr-o asemenea situatie – obligatorie in cazul in care se doreste o reforma administrativa reala -, Iasul ar avea de suferit. Eliminarea principiului solidaritatii din sistemul de alocare a fondurilor guvernamentale ar crea discrepante majore intre regiuni la nivel de dezvoltare economica. Obisnuit cu statutul de "asistat", nefiind in stare sa se autofinanteze, Iasul s-ar regasi putea regasi printre victimele descentralizarii.