Caută 
2 MIN
2010 n-a fost deloc de nota zece. Drept urmare, anul care vine nu prea are cum sa fie de nota 11, cu toate estimarile optimiste de crestere a economiei si in ciuda cresterii salariale pentru angajatii statului care au reusit sa supravietuiasca restringerilor de personal.
Un prim esec a fost anuntat deja: prea putini ne vor inclusi in Spatiul Schengen, iar momentul festiv pregatit pentru luna martie e in curs de anulare. Vesticii sustin ca n-au incredere ca vamesii romani, prost platitI, o sa-i apere de droguri, de marfuri de contrabanda si de imigranti ilegali. Asta e varianta oficiala. Potrivnicii au mai multe de reprosat, si au si facut-o de-a lungul anilor, de cind Romania a semnat cererea de aderare la Uniunea Europeana. Insa abia acum au putut pune piciorul in prag. Cam tirziu, pentru ca democratia originala instaurata in 1990 de cei care au preluat atunci puterea continua si azi sa-i dea de furca lui Boc.
2009 a fost anul caderii economice, iar 2010 reprezinta scadenta politelor adunate in timp. Din pacate, intram in 2011 cu datorii. Trimisii FMI stau geana pe banii imprumutati, bani pentru cheltuirea carora Guvernul nu ne-a prezentat inca bonuri si chitante, dar despre care exista banuiala ca s-au dus in suma consistenta pe salarii si pensii, nu pe investitii.
Dintre toate taxele pe care le aduce 2011, coplata serviciilor medicale si impunerea asigurarilor de sanatate in toate pensiile sint cele mai nepopulare. A legalizat astfel Guvernul spaga si atentiile? Ramine de vazut. Cert este ca tot mai multi merg "afara" sa se trateze, in frunte cu demnitarii tarii. O dovada plina de cinism ca veniturile, implicit nivelul de trai, au crescut.
Dezamagitoare au fost si protestele de strada care s-au succedat pe parcursul anului, atit ca participare, cit si ca organizare. Poate de aceea nemultumitii nici n-au primit nimic din cele revendicate de ei, indiferent ca a fost vorba de mii de nemultumiti strinsi in fata cladirii Guvernului sau de unul singur, cu intentii sinucigase, intr-un balcon al Parlamentului. Probabil ca acest din urma caz va aduce totusi o schimbare, si anume testarea psihologica a mai multor angajati din institutiile publice, inclusiv a candidatilor in alegeri.
Ca de obicei, dezamagitoare a fost activitatea clasei politice, de la numararea flagranta a voturilor la proiectul legii pensiilor si pina la ascunderea de justitie a unui fost ministru suspect de infractiuni economice. Poate doar politica externa ar merita mai putin acest calificativ, dar asta cind presedintele si ministrul de Externe o vor face in mod ferm si coerent. De aceea ar fi mai bine ca Afacerile Externe sa fie conduse de un singur cap, cel al ministrului. Altfel, se va spune ca si Presedintia a dezamagit.
