DESCHIDEREA CERCULUI – Forta diversiunii ???n cheie autohtona

La 8 noiembrie 1945, ?n Piata Palatului Regal din Bucuresti, studentii taranisti si liberali au organizat un miting de solidaritate cu tinarul Rege Mihai I, aflat, de la instalarea guvernului-marioneta P. Groza, ?n greva regala. Spre a compromite gestul tinerei generatii, care ?ntelegea sa-si asume rezistenta ?mpotriva bolsevizarii tarii, prin intermediul lacheului sau de serviciu, care ?n recent aparutele memorii ?si permite sa fie foarte critic fata cu „vechea Rom?nie”, tocmai el, vinzatorul de tara, care ?l jena pina si pe Stalin prin servilismul sau, comunistii au infiltrat ?ntre demonstranti pe agitatorii lor, au descarcat citeva camioane de muncitori ?narmati cu bite, au provocat panica, iar mai apoi au acuzat ca s-a tras ?n multime dinspre Palatul Regal. Prompt, guvernul a operat arestari masive si i-a acuzat pe organizatori de intentii criminale. Peste 2 ani, cei arestati vor fi folositi ca instrument de santaj spre a-l convinge pe tinarul Regele sa abdice. Se stie ca rastalmacirea istoriei a fost una din ocupatiile predilecte ale comunistilor. Si ?n acest caz, versiunea oficiala a fost cea care a ?ntunecat mintile rom?nilor, aproape jumatate de veac. Nu mai departe decit zilele trecute, un universitar de virsta a treia ?mi repeta ineptele interpretari oficiale cu o agresivitate care m-a ?ntristat. Nici un regim nu a dus manipularea si diversiunea atit de departe cum au reusit comunistii. Iar Rom?nia a fost un teren de experimentare eficient si cu epilog pervers. Expertii ?n diversiune sint ?nca extrem de activi si au realizari pe masura traditiei. Iar acolo unde tatucii si-au dat obstescul sfirsit, fii si nepotii lor le-au preluat tezaurul testamentar, exersindu-si cunostintele cu nerusinare. Iata proba. Peste 58 de ani, legatarii testamentari ai diversiunii de la 8 noiembrie 1945 se folosesc de pretextul unei manifestatii antiguvernamentale organizata de ziaristi, sindicalisti, asociatii civice si partide de opozitie, ?mpotriva deciziei aberante de desfiintare a Colegiului National pentru Studierea Arhivelor fostei Securitati, spre a lansa o diversiune mizerabila, mirosind de la distanta a provocare securista. Scopul: compromiterea actiunii societatii civile si insinuarea dilemei. Vizat de protestul nesperat si demn al societatii civile, care a ?nconjurat cladirea Camerei Deputatilor cu un briu viu si a cerut respectarea dreptului la informare corecta cu privire la trecutul fostei politii politice, PSD a decis sa-si trimita provocatorii spre a se infiltra ?ntre manifestanti. Am putut vedea figuri ilustre ale elitei partidului, precum recent bacalaureatul si inestimabilul balaoaches primar Vanghelie de la Sectorul 5, figura emblematica a noii generatii de pesedisti. Si multi altii ?nca, adusi cu autobuzele, (nu se mai poarta acum camioanele rusesti) cu misiunea sa-si clameze sustinerea pentru cauza societatii civile. Unii ziaristi din garda pretoriana a PSD s-au si grabit sa comenteze favorabil diversiunea. Urmasii maestrilor presei din Sarindar nu se dezmint. Toata tara a putut vedea cum PSD vrea dreptate si adevar (!?). Asadar, o parte a PSD vrea sa-si anexeze CNSAS iar o alta parte vrea lumina. Sinistra si indecenta farsa! Vor fi existind doua PSD-uri si nu cunoastem noi? Daca da, atunci sa mearga la tribunal, sa divorteze la o ora de virf si ?n fata camerelor de luat vederi. Iar daca nu, atunci ?i implor sa se lase de provocari penibile, ?ntrucit nu mai beneficiaza de protectia baionetelor rusesti, ca ?n ’45 si nici noi nu mai sintem la fel de speriati.
Cele doua ?ntimplari, situate la distante de decenii, probeaza cit de pervers lucreaza fantomele istoriei. Si, din nefericire, cit de eficient. Primul care a ?nteles binefacerile acestui mecanism a fost, deloc ?ntimplator, un istoric, si anume confratele nostru de la Iasi, Gheorghe Onisoru, presedinte, prin jocul ?ntimplarilor, al CNSAS si superiorul (te umfla risu-plinsu) lui Patapievici si Plesu, ce s-a facut sluj partidului de guvernamint pentru a obstructiona cunoasterea secretelor compromitatoare din arhivele fostei Securitati. ?n loc sa se refugieze ?ntr-o tacere, fie chiar si lasa, personajul a devenit agresiv la comanda, inventind scenarii demascatoare despre contestatarii lui. Putina arheologie ?n trecutul lui s-ar putea sa aduca marturii revelatoare. Ca si ?n biografia lui Vanghelie si compania, ce si-a platit datoria fata de partid printr-o diversiune mizerabila.
Am sperat ca acest tip de personaje sint doar relicve dintr-un timp revolut. Am mai sperat ca spectrul influentei lor s-a redus considerabil. ?ntr-o tara ?n care revolutia a fost confiscata de restauratie, ei sint nesperat de vii si nevatamati. Din nefericire, cu toate ca nu mai sint creativi, mai au forta sa se nutreasca din ?nvatatura parintilor si maestrilor. Si, iata, i-am vazut ?n actiune, obraznici, lipsiti de scrupule si paraleli cu ideea de constiinta, etalindu-si oferta provocatoare. Iar daca nu-i stigmatizam, sint ?n stare sa nasca si pui vii. Sper totusi ca lantul lor trofic sa se ?nchida o data pentru totdeauna. (Mihai DORIN)