Descompunerea PRM

Altadata jucator suficient de important pe scena politica, PRM isi traieste astazi ultimele luni de cariera parlamentara. Alegerile pentru Parlamentul European au aratat de cit sprijin se mai bucura acest partid in rindul electoratului: vreo 4%. Evident, peremistii si-au explicat esecul din noiembrie printr-un grandios complot instrumentat impotriva lor de unguri, evrei, tigani si serviciile secrete; dar adevarul este ca PRM mai are sanse minime de supravietuire din cauze obiective.

Daca nici la alegerile locale din aceasta vara PRM nu va reusi sa-si revina, este clar ca, dupa doua infringeri consecutive, nimeni si nimic nu-i mai poate salva pe peremisti. S-ar putea spune ca un scor bun la alegerile generale le-ar mai putea da totusi o sansa. Greu de crezut: atita vreme cit generalele nu mai coincid cu prezidentialele, alegatorii nu vor mai fi deloc atenti la discursul "Tribunului".

Poate tocmai de aceea, din ce in ce mai disperati, peremistii spera acum (si cu complicitatea liberalilor) intr-o aminare a alegerilor legislative pina prin 2009. Altadata, cereau alegeri anticipate in fiecare luna.
Explicatia decaderii PRM este simpla: C.V. Tudor si-a consumat toate rezervele de politician. Retorica sa gaunoasa nu mai impresioneaza pe nimeni. Nici macar pe propriii membri de partid. De altfel, tocmai calitatea sub orice critica a multora dintre politicienii pe care i-a promovat in Parlament, in ultimii 16 ani, a facut din PRM un partid al caricaturilor. Iar cind insisi peremistii ajung sa se faca unii pe altii alcoolici, securisti, mafioti sau bolnavi psihic, intelegi cit de departe s-a aflat acest partid de canoanele unei vieti politice normale.

Exista si teoria potrivit careia PRM a avut rolul sau bine definit pe scena politica romaneasca. Dincolo de faptul ca a reprezentat tot un soi de PSD, mai agresiv in limbaj insa, folosit de pesedisti spre a lua voturi nu numai de la pensionari si tarani, PRM a fost apropiat de sufletul tulburat al romanilor nationalisti. Prin disparitia partidului lui C.V. Tudor, acestia nu vor mai avea unde si cum sa-si deserte ofurile, ceea ce ar putea transforma aceasta categorie de alegatori intr-o masa de manevra mai greu de tinut sub observatie. Asa sa fie?

Ultimele scrutine au aratat totusi ca acest segment de electorat tinde sa se micsoreze. Poate fi doar o impresie, insa, generata si de gradul mare de absenteism de la urne. Pe de alta parte, cei mai multi dintre alegatorii traditionali ai PRM s-au impartit intre PD, PSD si PNG. Initial, s-a crezut ca transferul de simpatie electorala dinspre C.V. Tudor spre Gigi Becali va fi suficient de puternic pentru a transforma PNG intr-un partid (euro)parlamentar. Nu a fost asa; pina la urma, se pare ca, mai degraba, Traian Basescu si PD au avut cel mai mult de cistigat din prabusirea PRM.

Apare, insa, intrebarea daca si societatea romaneasca si viata politica in general vor avea de cistigat odata cu disparitia PRM. Greu de spus, de vreme ce peremisti veritabili in cuget si-n simtiri ca Anghel Stanciu, Corneliu Ciontu, Daniela Buruiana, Olguta Vasilescu sau Dumitru Dragomir s-au aciuat deja prin alte partide (de regula PSD), unde trag sfori sa mai prinda un mandat de parlamentar pe banii romanilor.
Oricum, asemenea sobolanilor care parasesc in masa corabia care se scufunda, mai toti peremistii fortosi de altadata fug care incotro. E semnul cel mai clar ca PRM este pe moarte, ca partidul lui C.V. Tudor incepe sa se descompuna cu rapiditate. Miroase al naibii in jurul lui!