Dilema Moscova

Relatiile romano-ruse de dupa 1990 au stat permanent sub semnul suspiciunii. Inainte de 1996, administratia lui Ion Iliescu s-a ferit atent sa dea semne de bunavointa catre Moscova, de teama ca acest lucru sa nu fie interpretat gresit la Bucuresti. Trebuie amintit si evenimentul penibil in urma caruia, acum trei ani, Evgheni Primakov, sosit la Bucuresti decis sa semneze tratatul romano-rus, a fost aproape jignit de refuzul lui Ion Iliescu, care, aflat in campanie electorala, s-a ferit sa alimenteze speculatiile despre relatiile sale cu Rasaritul. Dupa 1996, noua putere a intrat in blocaj in relatiile cu Rusia tocmai din cauza sentimentelor antirusesti din rindurile unei mari parti a electoratului sau.
La sfirsitul saptaminii trecute, premierul Radu Vasile ateriza la Moscova, la invitatia omologului sau rus, Vladimir Putin. Evenimentul este extrem de important pentru politica externa a Romaniei. Totusi, in ce priveste opinia publica romaneasca, ecoul lui a fost destul de discret, la aceasta contribuind in buna masura si presa din tara, o mare parte din mass-media tratindu-l ca pe un eveniment demn de stirile de coloana sau de partea a doua a telejurnalelor.
Inainte de orice, trebuie spus ca intilnirea Vasile-Putin este fireasca, fie si numai daca avem in vedere distanta geografica dintre Romania si Rusia. Nefiresc este mai curind faptul ca o astfel de intilnire, la acest nivel, n-a avut loc de mai multi ani.
Premierul roman anunta, chiar inainte de a urca in avionul ce l-a dus spre capitala rusa, ca doreste pasi concreti in sensul unei mai bune cooperari economice cu Rusia. Ceea ce pare un lucru de bun simt: balanta comerciala dintre Romania si Rusia inregistreaza un deficit in contul tarii noastre de aproape 800 milioane de dolari, adica aproape o treime din totalul deficitului comercial al Romaniei. Ori, acest deficit a exercitat si exercita in continuare presiuni serioase asupra inflatiei si cursului de schimb, care adesea n-a lipsit mult sa scape de sub controlul bancii centrale. Daca exporturile romanesti in spatiul rusesc pot fi variabile ca valoare, importurile sint aproape fixe de ani de zile, constind, in cea mai mare parte a lor, din energie: petrol si gaze naturale. Motivatia economica a vizitei pare, totusi, doar un pretext.
In Rusia, marile firme, inclusiv cele din domeniul energetic, sint in mina privatilor, multi dintre ei prinsi in relatii mafiote, iar a discuta despre importuri si exporturi cu premierul rus este aproape lipsit de sens, in afara eventualitatii adoptarii unor legi vamale sau ceva de acest gen. De altfel, guvernele occidentale nu si-au trimis premierii la Moscova pentru a beneficia de marile rezerve energetice ale Rusiei. Acestea au dat dovada de mult mai mult pragmatism: si-au facut imediat dupa ’90 contacte, investitii si fuziuni, unele chiar guvernamentale, pentru a profita de petrolul din zona caspica, de exemplu, apoi si-au pus problema consolidarii acestora in cadrul unor vizite la nivel inalt. Mai trebuie spus ca o conectare a economiei unei tari la o piata la fel sau mai slab dezvoltata ca a sa nu va aduce niciodata, pe termen lung, beneficii, tendinta fiind, in cazul conectarii si proportional cu aceasta, aceea de egalizare, datorita efectelor asupra concurentei pe o piata mai slaba.
Radu Vasile a evitat, constient sau nu, sa dea vizitei sale un caracter mai pronuntat politic, desi aceasta pare sa fi fost miza cea mai importanta. Daca premierul roman a vorbit de schimburi comerciale, mobila, gaze etc., din declaratiile lui Vladimir Putin n-a reiesit deloc un astfel de caracter al intilnirii. El a spus foarte clar ca este interesat de relatia cu Romania deoarece, in primul rind, aceasta va intra, peste o luna, in troica Organizatiei de Securitate si Cooperare in Europa, a carei presedintie o va detine efectiv peste un an, iar OSCE este un organism a carui activitate s-a evidentiat cel mai mult in conflictele din spatiul sovietic. Si, fireste, Putin, un om care are cele mai mari sanse sa devina anul viitor presedinte al Rusiei, are tot interesul sa fie in relatii bune cu Romania. Mai mult, el a dovedit un pragmatism aproape american, propunind lui Radu Vasile, la schimb, totala sustinere a Moscovei pentru ca Romania sa obtina un loc in Consiliul de Securitate al ONU, un vis mai vechi, dar reincalzit recent, al diplomatiei de la Bucuresti.
In acest moment, si in lipsa unui tratat de baza dintre cele doua tari, mai importanta este pentru Romania o carte de vizita in care relatiile diplomatice cu Rusia sint bune, decit relatii economice la nivel ridicat, care nu ne-ar face decit deservicii in perspectiva aderarii la Uniunea Europeana. O astfel de carte de vizita va fi oricind bine privita de catre orice sef de stat din Occident.
Cistigarea unei pozitii influente in zona de catre Bucuresti, cu repercusiuni economice pe masura, poate fi posibila, insa doar cu ajutorul unei diplomatii pe masura. Pragmatismul in astfel de abordari nu trebuie sa ne faca sa credem ca lucrurile trebuie privite doar prin prisma economicului. Economia, chiar fara ajutorul liderilor politici, este pragmatica in sine. In diplomatie insa, pragmatismul nu poate fi dat decit de capacitatea si interventia politicienilor. Pina acum, relatiile cu Rusia au fost abordate mai mult sentimental. A venit momentul ca acestea sa fie privite si prin prisma ratiunii. (Claudiu RAUS)