Honorius Intiiul

Gata cu relasul. De astazi ne intoarcem la eroii nostri cei neprihaniti. Colegiul nr. 1 din Bucuresti pentru Camera Deputatilor are privilegiul sa organizeze un mare turnir electoral, in care favoritii spectatorilor sint pedelistul Honorius Prigoana si liberalul Radu Stroe. Surprinzator, pesedistii par a nu dori sa intre in lupta, ceea ce demonstreaza ca dezastrul de la razboiul prezidentialelor a marcat destul de serios partidul celor trei roze. Cazut de pe cel mai frumos cal alb in bratele credinciosului scutier Vanghelie, Mircea Geoana isi linge inca ranile singerinde.

Dupa cum stiu toti intelectualii de larga respiratie, Honorius este odrasla geniala a si mai genialului politician, comentator si om de afaceri Silviu Prigoana. De asemenea, este si fiul vitreg al superbei Bahmu, cea care a reusit sa faca dintr-o simpla emisiune tv un spectacol de memorabila tinuta artistica. Honorius detine vreo 100 de firme, un cird de masini de lux, un vocabular vast si aproximativ 50.000 de euro pentru campania electorala. Cam putin!

Cine-l cunoaste pe Honorius si-ar fi dorit sa nu-l cunoasca. Iar cine nu-l cunoaste nu intelege mare lucru din politica romaneasca. Ca sa-l citam pe Prigoana senior, « bine ca nu candideaza Bahmu! ». Ne dam seama cum ar fi aratat dezbaterile electorale in care vreun plebeu oarecare, din public sau din presa, si-ar fi permis sa o critice pe voluminoasa matroana. In nici un caz nu ar fi scapat teafar de furia multimilor iubitoare de Kanal!

Aparitia lui Honorius pe orbita politicii romanesti a atras o multime de comentarii rautacioase. Personal, ma indoiesc serios de faptul ca Prigoana jr. ar fi mai neajutorat intelectual sau mai ticalos decit jumatate dintre parlamentarii actuali.

In ultimul an, am vazut alesi comportindu-se ca niste precupete, tradindu-si fara scrupule partidul si colegii, schimbindu-si radical opiniile, dar raminind la fel de instransigenti cu opozantii, jignind pe toata lumea, dar lacrimind pe umerii oamenilor loviti de criza in timp ce-si umpleau buzunarele cu bani publici etc. Asa ca decizia lui Honorius Prigoana de a deveni la rindu-i parlamentar se anunta una cit se poate inteleapta. Pentru el.

Ceea ce insa nu trebuie sa scape atentiei noastre este o anumita stare de fapt. S-a mai spus, dar merita repetat: Romania tinde sa devina o tara a clanurilor. Universitatile, spitalele, Televiziunea Romana, Radiodifuziunea Romana, primariile, pe scurt – toate institutiile publice au ajuns terenuri propice proliferarii unei anumite situatii paguboase. Intr-o institutie de stat, mai toti salariatii sint rude de singe, prin alianta ori tovarasi de afaceri. Tati, mame, fii, fiice, surori, frati, fini, cumetri etc. alcatuiesc o armata uriasa care-si apara cu tenacitate cuceririle (citeste privilegiile). O imensa cumetrie insoteste Romania. Si atunc, de ce ne-am mira ca si Parlamentul s-a infectat de aceeasi boala?

Romania se straduieste sa refaca o intreaga istorie, cu bune si cu rele, care i-a fost anulata intr-o jumatate de veac de regim comunist. In numai citeva decenii sintem obligati sa construim ceva ce, in mod normal, ne-ar fi luat sute de ani. De aceea, ardem etape, pe care nu le intelegem si pe care deseori le mai si incurcam. La inceputul anilor ’90 am trecut printr-un soi de comuna primitiva, gratie lui Ion Iliescu. Au aparut mai apoi baronii, care, ca mari proprietari de pamint ce erau, faceau legea si legile. Sintem acum in zodia clanurilor, mai mult sau mai putin razboinice, care traseaza noile harti ale intereselor de grup. Trist ar fi ca, pina sa ajungem noi la capitalismul datator de bunastare, marile democratii sa fi inventat deja alt tip de societate. Unii se gindesc deja la societatea culturala. Nu si cei ca Honorius.