Imunitatea mizeriei parlamentare

Disputa legata de imunitatea parlamentara e una dintre cele mai flagrante dovezi a mizeriei care caracterizeaza actuala clasa politica. O mizerie despre care avem dreptul sa afirmam cu mult mai mult decit chiar presedintele Romaniei. O aparenta eroare de sincronizare a facut sa coincida discutiile din Parlament privind simplificarea procedurii de ridicare a imunitatii parlamentare si cea vizind ridicarea aceleasi imunitati in cazul lui Corneliu Vadim Tudor. De ce e doar o aparenta eroare? Pentru ca, pur si simplu, nu exista nici un interes din partea actualei clase politice pentru a rezolva efectiv vreuna din cele doua probleme. Si pentru a nu pica in pacat, adica pentru a evita sa le rezolve, le-au cumulat, oferind argumente pentru aminarea unei decizii tuturor celor implicati.
Chestiunea e banal de simpla. Indiferent din ce parte a spectrului politic privesti, vezi o majoritate parlamentara substantiala interesata ca actuala stare de lucruri sa se conserve la infinit. Adica nici Vadim Tudor sa nu fie dat pe mina justitiei, nici procedura de ridicare a imunitatii sa nu fie simplificata. Desi, in mod logic ele sint strict complementare. Pentru a le rezolva pe ambele fara nici o bataie de cap, ele trebuiau tratate separat si intr-o ordine fireasca. Mai intii simplificarea procedurii de ridicare a imunitatii si apoi ridicarea imunitatii lui Vadim. Pentru ca, daca actuala majoritate parlamentara ar fi dorit cu adevarat ridicarea imunitatii lui Vadim Tudor, ar fi votat de mult simplificarea procedurii, cu majoritatea simpla de voturi de care dispune la orice ora, fara a mai fi nevoita sa negocieze o majoritate de doua treimi cu actuala opozitie. Cu atit mai mult cu cit era si este destul de clar ca aceasta a doua conditie nu poate fi indeplinita atit timp cit PDSR nu are nici un interes ca lui Vadim Tudor sa i se ridice imunitatea. Asa s-a ajuns la o blocare a lucrurilor, astfel incit toata lumea politica sa fie multumita.
Chestiunea imunitatii parlamentare a iesit astfel cu totul din zona principiilor politice dar si morale de care toti fac caz, pentru a intra in cea a mizeriei politicianiste. Ratiunea e simpla. Orice rezolvare pozitiva a problemei imunitatii, in sensul simplificarii procedurii de ridicare a ei, ar fi avut drept consecinta in timp real expunerea majoritatii politicienilor si a actualei clase politice, in general, in fata propriei deriziuni. Pentru orice caz pasibil de a intra in zona justitiei s-ar fi ajuns la ridicarea imunitatii. Or, din acest punct de vedere, cu totii, si cei de la putere, si cei din opozitie, ar fi avut de suferit. In fata urgentei clamate ipocrit de o parte a spectrului politic, referitoare la ridicarea imunitatii lui Vadim Tudor si la simplificarea procedurii de ridicare a imunitatii invocata chiar de mult mai multi, s-a optat pentru conservarea pielii tuturor. A tuturor celor care, chipurile, ne reprezinta. (Pavel LUCESCU)