Lectia deja uitata a unui accident

Terifiantul accident petrecut vinerea trecuta la o trecere de cale ferata din sudul judetului a iscat din nou un noian de intrebari despre circulatia pe drumurile publice in Romania. Este acelasi pachet de intrebari care apare la fiecare eveniment de acest fel. E un obicei incetatenit de mult ca toata lumea sa caute vinovati, dar si cauze care sa duca la identificarea vinovatilor. Drept urmare, au fost trecute in revista decorul, scenografia si distributia in aceasta ultima drama. Nici un detaliu n-a scapat atentiei: de la siguranta oferita de autovehiculele de transport persoane pina la calitatea semnalelor acustice si luminoase din dreptul pasajelor peste linii, de la criza economica si pina la denivelarile si gropile din sosele, de la oboseala cauzata de norma prea mare a soferilor profesionisti si pina la graba multor participanti la trafic.

Dincolo de discutiile fara finalitate, dimensiunea dezastrului de la Scinteia va fi inzecit mai mare daca nefericita intimplare va fi uitata repede. Altfel, cei 14 morti se vor pierde statistic intre cele citeva mii de victime ale accidentelor care au loc in fiecare an in Romania.

Nu e prima catastrofa si, cu siguranta, nu va fi nici ultima. Sa fie asta o situatie fara iesire? In alte tari se circula "ca pe roate", la propriu, indiferent de importanta rutei – autostrada sau drum comunal, pe cind aici s-ar putea spune ca aproape totul pare facut special ca sa aiba ziarele ce consemna, iar televiziunile cu ce umple ora stirilor de dupa-amiaza. Ce au altii in plus si noi nu?

In tarile vestice, obtinerea permisului auto presupune un efort notabil, iar abaterile sint sanctionate prompt dupa legi clare, pe cind in Romania sofatul este un fel de sport prost inteles de unii si la fel de prost aplicat de altii. Mare lucru ca n-a ajuns si Codul Rutier la Curtea Constitutionala, dupa modelul atitor procese! Slabiciunea legii si toleranta justitiei au facut ca destule abateri de natura penala sa ramina nepedepsite si sa devina exemple pentru altii.

Ba, mai mult, rabdarea si respectul, cele doua reguli esentiale – dar nescrise – care trebuie sa guverneze traficul sint uitate rapid atunci cind vine vorba despre circulatia pe drumurile de la noi. Impedimentele de pe sosele sint aceleasi pentru toata lumea, iar evitarea lor tine de indeminarea si atentia fiecaruia. Atunci cind nervozitatea este mare, claxoanele se tin lant, chiar daca avertizarea sonora are si ea regulile ei. Cu exceptia coloanelor nuptiale, unde traditia s-a impus cu tarie peste lege, zgomotul nepermis al claxoanelor, precum si frinele cu scrisnete de cauciuc tirit pe asfalt reprezinta o atentionare cit se poate de serioasa pentru ceilalti (pentru pietoni, de exemplu), si anume ca respectul si rabdarea au ajuns la limita si ca drumurile au devenit mai periculoase. Din nefericire, este singurul indiciu ca riscul de accidente este crescut. Restul tine in mare masura de fiecare dintre noi.