Caută 
4 MIN
Fotbalul nostru a devenit mai curat si, cel putin
pina la proba contrarie, mai performant. Aceasta
nu inseamna ca singura problema a fotbalului
romanesc a ramas clarificarea trecutului, dar, cu
toate acestea, in ultima vreme au aparut fel de
fel de declaratii, interviuri, presarate cu acuzatii
la adresa altor echipe, favorizate de vechiul
regim comunist. In timp ce acelea care acuzau
nevoie-mare se simteau curate ca lacrima.
Despre Rapid si celebrul ei slogan „Singuri
impotriva tuturor” am mai spus. Timisoara si
Craiova pozeaza, de asemenea, in victime ale
comunismului. Este greu de crezut, insa, ca in
acea perioada a anilor ’86 – ’90, fata de care
situatia fotbalului italian in epoca Moggi pare o
telenovela cu happy-end, au ramas grupari
fotbalistice cu adevarat curate. Este drept,
Timisoara a fost pedepsita cu retrogradarea in
anul 1988, pe filiera Corvinul Hunedoara – „U”
Cluj, pentru ca a indraznit sa invinga pe Dinamo
in tur, infringere care a costat titlul pentru echipa
din Soseaua Stefan cel Mare. Este la fel de drept
ca Universitatii Craiova i s-au luat jucatorii cu
hapca, pe motivul satisfacerii stagiului militar,
pentru indrazneala de a ajunge in semifinalele
europene inaintea lui Dinamo sau a Stelei.
Odata, insa, cu aceste pedepse, si Banatul, si
Oltenia au facut sluj in fata celor doi granzi,
pentru ca asa erau vremurile. Insasi FC Olt,
echipa din satul natal al dinastiei conducatoare,
a ramas o masa de manevra intre Dinamo si
Steaua, insasi Sportul Studentesc, sprijinita de
printisorul Nicu si ajunsa, la un moment dat, in
cvartetul fruntas al fotbalului romanesc, a fost
sfatuita sa-si vada lungul nasului. In fotbalul
romanesc nu trebuiau sa conteze decit Steaua si
Dinamo. Steaua nu-l avea ca sprijin doar pe
„play-boy-ul” Valentin, ci si pe temutul frate Ilie,
conducatorul de facto al Armatei Romane. Cit
despre Dinamo, Militia si Securitatea trebuiau
tratate cu multa grija, pentru ca nu se stia
niciodata cind vine vreun 22 Decembrie.
Ceea ce revolta acum, in mai 2006, in privinta
acestui soi de „lustratie”, sint acuzele care apar
intre cei doi capcauni ai „iepocii” de aur. Iesirea
violenta la adresa Stelei a lui Mircea Lucescu
este doar aparent un sprijin ocult destinat lui
Razvan. Prin vocea lui „Il Luce” vorbeste acum
antrenorul lui Dinamo din acele vremuri. Si daca
Mihai „Meme” Stoica sau Gigi Becali dau replici
din citirea istoriei (pentru ca pe atunci erau niste
neica nimeni), Emerich Ienei raspunde cam tot
in stilul lui nea Mircea. Fiecare este preocupat
sa analizeze birna din ochiul celuilalt, nu pe cea
din ochiul propriu. Si culmea este ca fiecare
tabara are jumatatea sa de dreptate, rotunda si
perfecta. Inainte de a cauta motive de „lustratie”,
poate ca n-ar fi rau sa „ilustram” putin perioada.
Au fost anii in care singurele jocuri cu adevarat
curate din cele 306 ale campionatului erau cele
doua derbiuri Steaua – Dinamo. A uitat nea Imi
cum a ajuns Steaua sa aiba peste 300 de
meciuri fara infringere: victorii in meciurile care
asigurau avansul in clasament si apoi meciuri
nule, asta inainte ca Dinamo sa se regrupeze?
Tine minte Meme cum a cistigat Steaua Cupa
Romaniei din 1988, prin stabilirea rezultatului de
catre C.P.Ex? Iar daca Steaua avea un avantaj
imens in influentarea arbitrilor sau a
observatorilor, Dinamo a fost promotoarea
cooperativelor in Divizia A, dupa modelul lui
Jean Padureanu, experimentat in seria a III-a a
esalonului secund. Mircea Lucescu sustine ca
Dinamo a reusit sa intrerupa dominatia Stelei
numai dupa rasturnarea comunismului, in 1990.
Dar titlul dinamovist din acel an s-a hotarit in
1989, cind Dinamo a cistigat eternul derby cu 3-
0, iar Craiova a invins in Ghencea cu 2-1,
inainte de caderea clanului Ceausescu! Poate ca
inalta conducere de partid si stat, ingrozita de
evenimentele care bulversau Estul Europei, s-a
gindit sa faca o favoare Militiei si Securitatii,
poate ca era prea preocupata de propria salvare
pentru a se mai gindi la fotbal si la Steaua, dar
in acel campionat Dinamo a fost superioara si
Mircea Lucescu poate avea o singura frustrare:
ca regimul comunist n-a mai tinut macar un an,
sa mai ramina in curtea „ciinilor” jucatori ca
Mateut, Sabau, Raducioiu, Klein, Andone,
Camataru si altii. La valoarea acelui lot, Dinamo
ar fi fost capabila de a repeta performanta Stelei
de la Sevilla!
Au fost vremuri rele pentru moralitatea fotbalului
romanesc, chiar daca nationala s-a calificat la
Mondiale, iar Dinamo, Steaua (ba chiar si
Victoria) cochetau cu fazele superioare ale
Cupelor Europene. A fost o perioada mizerabila,
mai mizerabila chiar decit ceea ce a urmat, de
care se fac vinovati nu numai demnitarii
comunisti, dar si Lucescu sau Ienei. Tocmai de
aceea, este bine ca cei implicati in acele vremuri
sa nu mai evoce istoria, pentru a nu cadea in
derizoriu!
