Memoria care dezbina

Irlanda de Nord a intrat in Sezonul Marsurilor. Membrii organizatiilor traditionale protestante marsaluiesc pe strazile Ulsterului pentru a celebra victoriile obtinute in urma cu secole impotriva catolicilor. Anul acesta, pentru prima data dupa doi ani, este nevoie din nou de prezenta trupelor britanice alaturi de politia nord-irlandeza pentru a supraveghea desfasurarea manifestatiilor. Stiri alarmiste despre intentiile belicoase ale protestantilor au determinat Londra sa apeleze la o demonstratie de forta care sa-i descurajeze pe radicalii din cele doua tabere. Tunuri cu apa imprumutate din Belgia, arme incarcate cu gloante de cauciuc si sirma ghimpata sint mijloacele pregatite de autoritati pentru a stavili iesirile violente ale protestantilor, revoltati de faptul ca nu sint lasati sa marsaluiasca pe traseele traditionale care trec prin zone locuite exclusiv de catolici. Primele zile ale lunii iulie au adus deja primele ciocniri intre politie si protestanti si anunta evenimente singeroase pentru 12 iulie, ziua cea mai importanta din Sezonul Marsurilor. Autoritatilor le este frica sa nu se produca violente asemanatoare cu cele din anii 1995-1997, cind Ulsterul era in pragul anarhiei din cauza confruntarilor de strada si a atentatelor teroriste.
Escaladarea violentei in Irlanda de Nord contrasteaza cu evolutiile politice pozitive din ultima vreme. In urma cu o luna, in Ulster au fost reinstalate institutiile autonome, Londra acordind din nou nord-irlandezilor sansa autonomiei ce decurge din aplicarea principiilor devolutiei. Ceea ce se intimpla insa acum arata ca politica partidelor se bucura prea putin de sprijinul populatiei. Cazul Irlandei de Nord este unic in Europa: aici organizatii traditionale, cu viziuni politice radicale, exercita o mai mare influenta politica decit partidele. Intrebarea "Cine detine cu adevarat puterea in Irlanda de Nord?" naste raspunsuri cu mult mai complicate decit in alte cazuri.
Organizatiile traditionale, fie acestea protestante sau catolice, subliniaza si intretin prin manifestari simbolice diferenta ("prapastia", spun scepticii) dintre cele doua comunitati. Desi s-a renuntat, in general, la practica atacurilor teroriste, logica confruntationista persista. Manifestatiile publice sint dominate de ritualuri conflictuale (in timp ce in toate statele europene domina ritualurile consensuale, prilejuite de marile sarbatori nationale). Istoria evocata in Sezonul Marsurilor este una a confruntarii dintre protestanti si catolici. La o numaratoare sumara, exista cel putin 25 de date importante, care evoca evenimente istorice singeroase, in care se desfasoara ample marsuri. Cele mai multe dintre acestea se aglomereaza in luna iulie. Cea mai importanta zi este 12 iulie, in care protestantii celebreaza batalia de la Boyne din 1690 – adica "victoria definitiva" asupra catolicilor. Acestia din urma comemoreaza aceeasi batalie ca inceput al perioadei "negre" din istoria Irlandei de Nord. Memoria sociala in Irlanda de Nord este inveninata si de istoria relativ recenta, marcata de atentate si extrem de violente confruntari de strada. A doua sursa a distantei intre cele doua comunitati este de natura sociala. Excluderea sau retragerea catolicilor din viata publica a sedimentat de-a lungul secolelor diferente ireconciliabile intre protestanti si catolici. Exista apoi binecunoscutele diferente specifice, protestantii opunind nationalismului republican al catolicilor un conservatorism unionist. Marsurile protestante, pe linga faptul ca subliniaza diferente, au – ca mai toate ritualurile publice – si o functie conservatoare, resuscitind o ordine traditionala pe care unionistii o doresc permanentizata.
Asadar, procesul de pace in Irlanda de Nord nu se impiedica doar de chestiuni politice. Exista probleme mult mai grave de natura culturala care fac dificila reconcilierea sau macar apropierea dintre cele doua comunitati. Segregarea practicata in sistemul de invatamint, in relatiile sociale si economie, in strategiile matrimoniale sau chiar in sport are efecte dintre cele mai grave. Partidele politice vor trebui sa gaseasca nu numai cai de compromis cu adversarii politici, ci si sa determine schimbarea sensibila a starii de spirit a populatiei. Este vorba de o misiune foarte dificila intr-o regiune unde istoria si traditia conteaza atit de mult, unde partidele sint slabe iar populatia este inclinata spre confruntare si violenta. (Adrian CIOFLANCA)