Mizeria unui gentleman de altadata

Lumea nu crede inca in seriozitatea demersului Directiei Nationale Anticoruptie, care si-a propus sa curete gunoaiele din fotbalul romanesc. Afirmatii care trimit la excedentul de unsoare de caruta din societatea romaneasca se aud din toate partile. Ba chiar cu reverberatii europene. Chiar ieri s-a auzit la o televiziune de nisa ca Platini va fi invitat la Bucuresti, plimbat si distrat pe unde vrea el, in speranta ca sprijinul UEFA, mult invocat de presedintele FRF, Mircea Sandu, se va materializa odata si odata. Grava confuzie, una specific romaneasca, in care batistele acopera tarafuri intregi, iar tambalagiii urla disonant auziti numai de ei si de cei aflati in apropierea orchestrei. Ceea ce Mircea Sandu se face ca nu intelege si nu inteleg nici toti obisnuitii musamalizarilor mioritice este ca influenta "Nasului" la curtea de la Nyon, dusu-s-a, nu pentru ca ochii lui nu-i mai plac, brusc, lui Platini, ci pentru ca UEFA nu-si poate permite sa judece cu doua balante dupa rusinea din ultima vreme. Mai exact, nu poate sa intre cu "tancul" in societatea romaneasca, dupa ce a invitat clubul Sion la negocieri, in urma deciziei cistigate la tribunalul cantonal de la Vaud. S-a dovedit, insa, ca Sion nu rimeaza si pace cu Nyon, si asta fara riscuri. Cum naiba sa rimeze cu Bucurestiul? I-ar fi prins bine lui Mircea Sandu o amenintare de la Nyon cu dezafilierea, cum i-a prins bine omologului sau de la box, Rudel Obreja, suspendarea si dezafilierea dictata de mafia asiatica de la AIBA. Numai ca Mircea Sandu nu are nici pe departe pozitia de invingator a faimosului Rudi. Din contra, UEFA a scurtcircuitat toate iluziile bucurestene, dupa declaratia "Nasului" care a facut inconjurul planetei: ca FIFA si UEFA sint niste "cacacioase", de frica Sionului.

S-a avansat mereu pe post de sperietoare politica de "stat in stat" a organismelor internationale ale fotbalului. Dar este aceasta politica reala? Nici pe departe, arata analiza mai atenta a precedentelor. A fost amenintata Federatia din Germania cu multi ani in urma, este adevarat. Pentru ce? Fiindca un club a actionat un arbitru in justitia civila pentru un gol anulat si forul german era pe punctul de a aplica hotarirea judecatoreasca. Ceea ce contravine principiului suveranitatii arbitrului pe teren. Au mai fost amenintate Polonia si unele federatii africane. De ce? Pentru ca organismele sportive ale tarii, numite pe criterii politice, au inlocuit conducatori ai Federatiei. Ceea ce contravine principiului non-imixtiunii politicului in fotbal. Dar sa-l apere pe prietenul Mircea Sandu de acuzatii de coruptie nu poate nici UEFA, nici FIFA, fara a se compromite total. Mai ca s-ar putea ajunge a crede ca, daca un oficial fotbalistic este judecat in tara sa pentru pedofilie, trebuie exclusa Federatia din tara respectiva pentru amestec in treburile fotbalului.

Asa ca Mircea Sandu, dinamicul presedinte de altadata, traieste precum Ceausescu in ultimele sale zile, intr-un turn de fildes, inconjurat de sicofantii sai. A devenit el insusi un "cacacios" care nu vrea ca nationala sa joace in Romania, de teama iubirii netarmurite a suporterilor. Se mira de ingratitudinea celor care au uitat ca a facut Centrul de la Mogosoaia (pe banii cui?), ca a adus finala Europa League la Bucuresti (pe influenta cui?), ca a construit Arena Nationala (iarasi, pe banii cui?), dar nu a inteles ca ulciorul sau si-a incheiat cursele spre fintina. El, gentlemanul de altadata, cumpatat in declaratii, imbracat impecabil si vorbind o engleza fara cusur, a ajuns sa dea rateuri si sa-si piarda uzul ratiunii. Daca Ceausescu ar fi murit in 1968, imediat dupa ce a atacat vehement "atacul rusinos al celor cinci tari socialiste asupra Cehoslovaciei", ar fi fost poate un erou national. Asa, a ajuns, doua decenii mai tirziu, sa condamne pasivitatea "miscarii muncitoresti internationale" vizavi de evenimentele din Polonia (victoria fortelor anticomuniste in alegeri) si, la scurt timp, in cazarma de la Tirgoviste. Daca Mircea Sandu s-ar fi retras de la sefia FRF acum vreo 15 ani, ar fi ramas in istorie ca un bun conducator al fotbalului romanesc. Cu siguranta, "Nasul" nu va impartasi soarta tiranului de altadata (altele sint vremurile!). Cert este ca, in momentul actual, fotbalul romanesc asteapta cu infrigurare sa scape de Mircea Sandu si de clica sa, cei care l-au adus la sapa de lemn. Iar lectia pentru cei care nu stiu sa se opreasca la timp ramine intotdeauna valabila.

Publicitate și alte recomandări video