Mucalitul si scortosul

Statisticile bine puse la punct din SUA arata ca intrecerea electorala pentru Casa Alba din acest an este mai strinsa ca niciodata in ultimii 40 de ani. Cei doi candidati principali – Albert Arnold Gore Jr. si George W. Bush – au fost pe rind lideri in sondaje, dar nici unul nu a reusit sa dea lovitura decisiva pentru a se distanta.
Lupta strinsa a facut ca, in campanie, fiecare detaliu sa capete relevanta. Este vorba, in primul rind, de detaliile biografice. "Accidentul Lewinsky" din biografia lui Clinton a facut ca atentia opiniei publice sa se concentreze asupra trecutului celor doi candidati pentru a depista elemente care ar putea sa dea seama de comportamentul ulterior. Viata lui Bush si cea a lui Al Gore sint ca o vitrina pentru americani. Oricine din SUA poate povesti macar o anecdota din biografia candidatului republican sau a celui democrat. Si, ca sa facem deja o observatie, aceasta caracteristica a campaniei s-a tradus, in mod paradoxal, intr-un avantaj pentru Bush, desi acesta avea mai multe lucruri in trecut de care sa ii fie teama. Pacatele lui Bush (betiile din tinerete, de exemplu) si onestitatea cu care acesta le-a recunoscut l-au facut mai "uman" in fata opiniei publice, in comparatie cu caligrafia "nenaturala", cautata, a comportamentului lui Al Gore.
Confruntarea electorala americana este mai mult o confruntare intre personalitati decit una intre programe. Electoratul se intreaba mai mult cum sint candidatii decit ce politici intentioneaza sa aplice. Aceasta se intimpla nu pentru ca americanii sint interesati peste masura de sueta si epic, ci pentru ca extrag din comportamentul candidatilor date despre felul in care acesta se va comporta ca lider si despre capacitatea acestuia de a reprezenta modele umane ale visului american.
Aflarea stilului de "leadership" este una din marile mize ale explorarilor biografice. Intrebari lansate in culise despre felul in care candidatii iau decizii in general sau in situatii neasteptate, despre comportamentul lor in relatia cu echipa, despre relatiile cu familia, cu prietenii si cu adversarii sau necunoscutii, despre gestionarea timpului liber au condus presa americana la rezultate foarte interesante. Despre Al Gore s-a aflat ca ia decizii doar in deplina cunostinta de cauza si dupa calcule minutioase (cu care isi umple si timpul liber). In comparatie cu democratul, Bush pare neserios si superficial. Nu ii plac sedintele lungi, se plictiseste repede si ii lasa pe colaboratorii sai sa ii ofere solutiile intre care sa aleaga repede. Astfel, Bush pare mai eficient, Al Gore, mai temeinic. Primul este indicat pentru momente de criza, al doilea, pentru politica curenta. Republicanul insista mult pe ideea de echipa, democratul se lauda ca nu este dependent de cei din jurul sau. Deodata, rolurile se inverseaza: Al Gore pare cel eficient pentru ca poate lua decizii singur, iar Bush este cel care depinde de ocolisul sfatului de specialitate. Ambitia de a trece totul prin filtrul personal si scrupulozitatea orgolioasa face ca Al Gore sa aiba probleme de colaborare. Adversarii sai observa ca din 1999 a schimbat trei sefi de campanie si ca s-a inconjurat de necunoscuti, in timp ce Bush a avut tot timpul in preajma aceeasi echipa, cu care a colaborat foarte bine. Mizantropiei lui Al Gore, Bush ii raspunde aratind ca are incredere in oameni. Bush se prezinta ca un negociator capabil sa supravietuiasca intr-un mediu politic complicat. Prin comparatie, Al Gore pare un personaj rigid. Il salveaza insa priceperea extraordinara in materie de administratie. Bush spune ca Al Gore nu este competent ci birocrat. Dar republicanul pare un neofit al administratiei. Al Gore vorbeste cam pretentios, dar stilul neaos al mucalitului Bush provoaca deseori situatii jenante.
In ultima instanta si programele propuse de cei doi candidati transmit modele comportamentale. Bush cere individului sa-si rezolve singur problemele, in timp ce Al Gore il asigura de sprijinul statului. Candidatul democrat este pregatit sa intervina de sus, pe cind cel republican lasa ca initiativa sa vina de jos. Fie ca este vorba despre probleme delicate de economie sau mediu, tinind de sistemul medical sau de educatie, Al Gore vorbeste despre eficienta guvernarii, iar Bush vorbeste despre eficienta individului.
Prin aceste alegeri, vom afla daca SUA vrea sa fie precauta si rationala ca Al Gore sau spontana si decisa ca Bush.
(Adrian CIOFLANCA)