Mutare in plic

Din intensele negocieri privind configurarea unei coalitii capabile sa cistige viitoarele alegeri lipseste un actor important: UDMR. Formatiunea condusa de Marko Bela, cel mai constant membru al actualei coalitii guvernamentale, a declarat ca se mentine in expectativa, rezumindu-se deocamdata la evaluarea ofertelor. Exista un element care complica luarea unei decizii: dintr-un sondaj realizat in urma cu aproape doua luni de Centrul de Cercetare a Relatiilor Interetnice din Transilvania reiese ca 82,6% din populatia maghiara este de parere ca raminerea la guvernare a UDMR, indiferent de cine va cistiga alegerile, ar putea fi o strategie buna. Sondajul se facea cind nu se vorbea inca de posibila alianta dintre PNL si ApR, iar revenirea PDSR la putere era vazuta ca foarte probabila. Putem presupune, prin urmare, ca electoratul maghiar a dat mandat UDMR sa intre in orice formula de guvernare, fie chiar alaturi de PDSR. Un alt sondaj, realizat de aceeasi institutie si dat publicitatii alaltaieri, arata ca 52,3% din maghiari din Romania cred ca UDMR trebuie sa faca parte din noul Guvern, oricare formatiune politica ar cistiga alegerile. Cu toate ca proportia celor care sustin mentinerea la guvernare scade, este totusi vorba de o majoritate.
Rezultatele sondajelor sugereaza ca UDMR doar intr-o coalitie guvernamentala isi poate realiza agenda. Acesta trebuie sa fie motivul pentru care este admisa teoretic si o colaborare cu PDSR. Pentru maghiari a devenit clar ca exista un mare contrast intre realizarile Uniunii de pe vremea cind era in opozitie si cele din timpul actualei guvernari. In sondaje, 56% dintre maghiari se arata multumiti de participarea UDMR la guvernare, desi cei mai multi sint de parere ca multe mai sint de facut.
Cu toate acestea, o alianta UDMR-PDSR este greu de imaginat. Stau in calea acestei asocieri, pe de o parte, derapajele nationaliste ale partidului lui Ion Iliescu, iar pe de alta, profilul liberal al formatiunii maghiare si al electoratului sau. Nu trebuie uitate, apoi, idiosincrasiile guvernului Ungariei fata de PDSR.
In acest context, stirile despre posibilitatea configurarii unei aliante PNL-ApR trebuie sa fi sunat bine pentru liderii maghiari. Este vorba, in acelasi timp, despre o alianta cu posibilitati reale de a cistiga algerile si despre o formula politica apropiata de zona liberalismului. Preferarea unei aliante in actuala formula de guvernare are dezavantajul ca este putin viabila pentru a cistiga alegerile.
UDMR a participat la o runda de negocieri cu PNL, dar nu a dat nici un raspuns precis, spunind ca pina la alegeri mai este destul timp. Intr-adevar, Uniunea nu are motive sa se grabeasca. Pentru UDMR, care intentioneaza sa se prezinte cu candidat propriu la presedintie, crearea unei aliante pre-electorale nu este o miza. Ceea ce va negocia cu adevarat UDMR va fi sustinerea unui candidat in turul doi al prezidentialelor (negocieri care, in mod obisnuit, profileaza viitoarea alianta guvernamentala) si alianta post-electorala. Pina atunci, UDMR trebuie sa afle care formatiuni sint dispuse sa-i sprijine agenda. Conform dorintelor electoratului, aceasta agenda ar trebui ca contina, in ordine: infiintarea universitatii maghiare independente, folosirea limbii maghiare in administratia publica, restituirea bunurilor cultelor religioase, autonomia locala, autonomia teritoriala in Secuime, posibilitatea folosirii limbii proprii in justitie etc. Este vorba de cereri foarte delicate, asa incit coalitia care si le va asuma, macar in parte, isi va asuma si anumite riscuri.
UDMR mai are o problema. Electoratul maghiar a votat in mod traditional cu Emil Constantinescu, iar in topul increderii, asa cum reiese din sondaje, cel mai bine sta PNTCD (dupa UDMR, fireste, care depaseste in mod exceptional si increderea acordata Bisericii). Posibilitatea reorientarii UDMR spre o alianta care sa renunte la Emil Constantinescu si la PNTCD va duce la discutii in interiorul partidului intre solutia "morala" si cea "pragmatica" si, in acelasi timp, va provoca framintari in cadrul electoratului maghiar.
Sa recapitulam: 1) UDMR va trebui sa se orienteze pragmatic, preferind o alianta cu sanse de a cistiga alegerile; 2) participarea UDMR la guvernare va fi cautata din cauza faimei Uniunii de partener statornic si a celor aproximativ sapte procente pe care le va obtine in alegeri; 3) Uniunea va cauta sa evite confuzionarea electoratului prin abandonarea transanta a lui Emil Constantinescu si a PNTCD; 4) pentru ca, de obicei, in preajma alegerilor discursul UDMR se radicalizeaza, asumarea agendei Uniunii de catre o alta formatiune politica in schimbul sustinerii unui alt candidat la presedintie inaintea turului unu comporta riscuri de imagine. Date fiind toate acestea, este de presupus ca negocierile pre-electorale ale UDMR vor avea, in marea majoritate, caracter secret, ca deciziile publice importante vor fi luate incepind cu turul doi al alegerilor prezidentiale si ca va fi cautata apropierea de alianta PNL-ApR, in cazul in care aceasta devine viabila. Si in cazul UDMR, optiunea strategica va fi mai importanta decit decizia simbolica. (Adrian CIOFLANCA)