O tara plina de pomanagii

Multi dintre cei care parasesc Romania definitiv au, de cele mai multe ori, un acelasi repros de facut. "Tara asta nu ne-a dat nimic!", declara ei cu naduf. Dimpotriva, eu cred ca statul roman da prea mult, prea multor indivizi si, din pacate, de regula, celor care nu merita. Boala comunista. Statisticile sint lamuritoare, dar si ametitoare in aceasta privinta. Pe scurt, in Romania exista, in momentul de fata, aproape 10 milioane de persoane care primesc diferite ajutoare de la stat. Vorbim, asadar, de jumatate din populatia tarii!

Se stie dintotdeauna ca o buna parte dintre acesti "(ne)ajutorati" recurg la tot felul de smecherii pentru a intra in posesia ajutoarelor. Exemplul cu ipochimenul tuciuriu cu mertan si palat acasa, dar care se inghesuie la oficiile de asistenta sociala e celebru. In plus, genul acesta de sprijin nu face altceva decit sa incurajeze lenea si retelele de falsificatori. Iar milioane de oameni devin dependenti de mila statului. Nici in comunism romanii nu prea au iubit munca, in afara de cea patriotica, evident, dar problema s-a agravat dupa 1990.

Primii care i-au trimis pe romani acasa sa dea pasiente au fost pesedistii. Incapabil de a propune solutii pentru revigorarea economiei, partidul lui Iliescu a incercat sa atenueze efectele catastrofei sociale oferind populatiei diferite stipendii. Cei care isi pierdeau locurile de munca nu ajungeau someri, ci pensionari. Unii la 40 de ani ! Cumpararea voturilor electoratului sarac prin oferirea de ajutoare sociale a devenit in timp practica preferata. Alegerile cu mici, bere si sacose cu atentii au fost, de asemenea, inventate de PSD. 

Nici dupa 2000, cind economia dadea firave semne de revenire, guvernantii nu au facut nimic. Prin 2007, pe cind economia «duduia», ministrul Vosganian recunostea ca e absurd si nelucrativ sa ai atitia asistati social, in conditiile in care se inregistra o cerere de forta de munca fara precedent oriunde in tara. Am apelat la chinezi. Nu numai ca PNL nu a luat masuri, dar cei patru ani de guvernare liberala au insemnat, in cele din urma, o supradimensionare bolnavicioasa a aparatului birocratic. Pe cale de consecinta, numarul asistatilor a crescut.

Astazi, in zodia portocaliilor, situatia e si mai grava. Criza a scos la iveala o realitate ce a fost prea multa vreme ascunsa sub pres. Milioane de romani stau cu mina intinsa la stat. La tara, cu precadere, e dezastru. Ajutoarele sociale ii tin pe sateni la circiuma, sau prin santuri, in vreme ce pamintul ramine pirloaga. Iar Boc afirma, dezarmant, ca Romania este un stat social si ca toti avem dreptul la o viata decenta. Eu credeam ca toti avem dreptul la un loc de munca platit decent.

Asa se face ca, fie ca ne-a condus stinga, fie dreapta, numarul pomanagiilor din Romania a crescut de la an la an. Urmeaza o problema banala de matematica. Numarul in crestere de asistati, coroborat cu emigrarea masiva a tinerilor doritori de munca, dar si cu imbatrinirea populatiei, va avea un rezultat previzibil. Peste citiva ani, nu foarte multi, «statul social» va intra in colaps. Vom avea o noua revolutie? Oare cine va fi premier atunci? Probabil, un  genial absolvent de la "Spiru Haret".