Obsesia KGB-ului

Rusia seamana din ce in ce mai mult cu un stat politienesc. Majoritatea masurilor luate de presedintele rus Vladimir Putin de la venirea sa la Kremlin sugereaza ca politica Moscovei este mai degraba sovietica decit democratica. Incercarea lui Putin de a concentra toata puterea in mina sa este un indiciu cit se poate de clar asupra intentiilor sale.
De altfel, inca de la inceput, in politica interna, Putin s-a concentrat pe doua chestiuni, care par pentru el fundamentale. Prima este limitarea puterii celor 89 de guvernatori alesi ai provinciilor rusesti, multe dintre acestea devenite adevarate feude cu legi proprii si veleitati de independenta. Desemnarea unor fosti generali sau ofiteri KGB, direct subordonati lui Putin, in functii menite a controla guvernatorii a fost un prim pas in aceasta directie.
Cea de a doua obsesie a noului "tar" de la Kremlin este lupta impotriva "oligarhilor", oameni de afaceri rusi foarte influenti, care si-au cladit adevarate imperii financiare exploatind legaturile stirnse cu cei de la putere. Arestarea magnatului presei ruse Vladimir Gusinski, lider al comunitatii evreiesti, aruncat intr-o inchisoare pentru detinutii de drept comun – renumita Butirka – este o parte a bataliei incepute de Putin cu "oligarhii".
Ce i s-a imputat lui Gusinski? Oficial, el a fost acuzat de abuz de putere si furtul a peste zece milioane de dolari. Dar numeroase cercuri de la Moscova cred ca singura vina a magnatului rus este aceea ca trustul de presa pe care il detine este un critic acerb al Kremlinului.
In plus, Gusinski a fost sprijinitor al coalitiei dintre primarul Moscovei, Iuri Lujko, si fostul prim-ministru Evgheni Primakov, adversari ai lui Putin pentru alegerile prezidentiale. Vechile polite trebuiau platite.
Maniera in care a fost arestat Gusinski, in traditia epurarilor ordonate de Stalin in anii ’30, da de gindit observatorilor occidentali. Dar nici ceilalti "oligarhi" nu pot dormi linistiti, pentru ca este de presupus ca incercarea lui Putin de a elimina orice potentiala amenintare pentru ambitiile sale autocrate nu se va opri aici.
Acestea nu sint insa singurele "ispravi" ale liderului de la Kremlin. Rusii se simt din ce in ce mai incomodati de inmultirea masurilor de supraveghere pe care statul le exercita in ultimul timp. De exemplu, zilele acestea se discuta impunerea de vize in relatiile Rusiei cu partenerii din CSI, o masura prin care va putea fi monitorizata foarte strict circulatia persoanelor in acest spatiu.
Cu supravegherea corespondentei si a convorbirilor telefonice rusii erau obisnuiti. Dar Putin a semnat un amendament care da dreptul FSB, mostenitorul KGB, sa controleze si traficul informational prin Internet. Pentru aceasta, toate serverele de Internet rusesti au fost obligate sa instaleze un kit special care sa faciliteze controlul specialistilor FSB.
Cel mai ingrijorator pentru mediile democratice de la Moscova este insa faptul ca Putin a sugerat ca orice intilnire a rusilor cu cetatenii straini sa nu poata avea loc fara aprobarea autoritatilor. Aplicarea unei astfel de constringeri ar fi, probabil, cea mai grea lovitura aplicata libertatii personale din perioada de dupa venirea la puterea a lui Gorbaciov, in 1985.
Putin apeleaza la o motivatie nobila pentru a justifica aceste masuri: lupta contra terorismului, a criminalitatii economico-financiare, a pedofiliei, a traficului de droguri. In realitate insa, in spatele unei spoieli democratice, Putin demonstreaza ca mai are inca mentalitatea unui fost KGB-ist. De altfel, anturajul presedintelui rus este dominat de fostii sai camarazi din serviciile de informatii, care au acum o imensa influenta la Kremlin.
Daca, initial, Occidentul a fost convins (sau a vrut sa fie convins) ca Putin va fi un lider care va combina aplicarea unei politici ferme, de care Rusia are nevoie, cu incurajarea reformei economice, acum presedintele rus este privit cu mai multa circumspectie. Mostenirea KGB isi face simtita din plin prezenta in politica lui Putin. Este posibil insa ca o astfel de maniera de conducere sa fie singura in masura sa tina in friu o Rusie despre care se spune ca are comunismul inscris in codul genetic. Dupa cum se spune, fiecare popor are conducatorul pe care il merita. (Ionel AFRASINEI)