Pace sau razboi

Orientul Mijlociu este inca departe de pace. Desi, saptamina trecuta, Israelul si Siria au inceput, dupa o lunga perioada de inghet, convorbiri considerate ca fiind istorice, drumul spre vremuri mai linistite pare inca intesat cu obstacole care se anunta greu de surmontat.
Cei doi vechi dusmani, care continua sa se afle in stare de razboi, au facut intr-adevar un pas cheie pentru pacea din aceasta parte a lumii, sfisiata de nesfirsite conflicte. Actualele negocieri, a caror cale a fost deschisa de acordul "Wye 2", prima realizare a lui Barak de cind a preluat functia de premier, nu inseamna insa ca cele doua parti au si ajuns la un consens cu privire la un viitor comun pasnic. Fapt sugerat de altfel si de refuzul simbolic al ministrului sirian de externe, Faruk al-Sharaa de a intinde mina lui Ehud Barak, gest pe care liderul palestinian, Yasser Arafat, l-a facut cu Yitzak Rabin in neuitata scena de la Casa Alba.
Oricum, dincolo de aceasta atitudine care a mingiiat amorul propriu al extremistilor arabi, pentru cele doua parti exista inca probleme delicate.
In primul rind, Barak trebuie sa demonstreze ca tratatul cu Siria va spori si nu va diminua securitatea granitelor israeliene. O misiune dificila, daca avem in vedere ca israelienii sint profund divizati in ceea ce priveste ideea renuntarii la inaltimile strategice Golan, unde 17.000 de evrei s-au instalat dupa preluarea controlului de catre Israel. In plus, chiar rezultatul referendumului care urmeaza sa se desfasoare in urmatoarele sase luni in legatura cu aceasta chestiune este pus sub semnul intrebarii, caci protestele colonistilor evrei de pe colinele Golan, care considera o astfel de pace o tradare a idealului sionist, se fac din ce in ce mai auzite. Mai mult chiar, ideea cedarii teritoriilor ocupate in 1967 in urma "razboiului de sase zile" nu este acceptata unanim nici macar in rindurile coalitiei guvernamentale.
Se mai pune apoi problema costurilor unei retrageri din sudul Libanului, care se vor ridica la miliarde de dolari, un efort financiar pe care Israelul a anuntat deja ca nu il poate suporta singur.
Pentru presedintele sirian, care sta cam prost cu sanatatea, recuperarea platoului Golan, pierdut de Damasc pe cind al-Assad era ministru al Apararii, ar insemna netezirea drumului fiului sau, Bashar, spre functia suprema in stat. Pe de alta parte insa, pina in acest moment, starea de beligeranta cu Israelul permitea mobilizarea unei armate de circa 340.000 de oameni, desfasurata in special in Liban si de-a lungul Golanului. De asemenea, era un pretext comod pentru justificarea unei represiuni necrutatoare si sistematice a oricarei opozitii. Dupa peste 30 de ani de stare de urgenta, care justifica orice masura represiva, Hafez al-Assad va trebui sa infrunte deci o situatie care risca sa ii destabilizeze regimul.
Pe linga aceste probleme interne, a caror rezolvare este vitala pentru procesul de pace, mai exista si alte chestiuni care cer o deosebita atentie. Printre ele se numara viitoarea linie de demarcatie dintre cele doua state. Siria ar dori ca retragerea israeliana sa aiba loc pina la granita existenta la 4 iunie 1967. Premierul israelian, Ehud Barak, este dispus insa la o repliere numai pina la granita internationala din 1923, intre teritoriul mandatului britanic si acela al mandatului francez, o linie care trece mult mai spre est si interzice accesul sirienilor la lacul Genezareth.
O alta problema este cea a garantiilor de securitate la care se poate astepta Israelul in schimbul retragerii de pe colinele Golan. Damascul are aproximativ 35.000 de oameni in Liban si controleaza liniile de aprovizionare ale Hezbollahului. Nu se stie insa daca, chiar in eventualitatea recapatarii colinelor, al-Assad va fi dispus sa interzica organizatiei Hezbollah sa mai comita atacuri asupra Israelului.
De parca aceste greutati nu ar fi fost suficiente, orice tratat de pace cu Siria va trebui sa includa si unul cu Libanul, acord fara de care Katiusele Hezbollahului ar putea musca in continuare din chiar inima Israelului.
Incheierea unor tratate de pace intre Siria si Israel si intre Liban si Israel ar putea insemna sfirsitul unei lungi epoci dominate de razboaie. De relatiile dintre virfurile acestui triunghi va depinde modul in care Orientul Mijlociu va trece in noul mileniu. Adica in pace sau in razboi. (Ionel AFRASINEI)