Partidul lui MRU

 "Simt aceasta asteptare, vine spre mine pe diferite canale. Sint in teritoriu, sint in Bucuresti, ma intilnesc cu prietenii, primesc telefoane, am dialoguri, simt aceasta asteptare. Ea se va structura intr-un fel, dar mai are nevoie de un ingredient care este necesar si acesta este recunoasterea succesului in materie de administrare". Fraza ii apartine premierului Mihai Razvan Ungureanu si a infierbintat deopotriva scaunele politicienilor si imaginatia comentatorilor politici. Carevasazica, MRU isi face partid. Mai ramine de vazut de unde isi va extrage seva noua constructie politica. Dar si aici parerile converg. Proiectul se va contura in jurul reformistilor din PDL si al tinerilor profesionisti din Cabinetul Ungureanu. Asa-numitul esalon doi. De altfel, deunazi, Monica Macovei si-a exprimat entuziasmul privind aparitia unei noi miscari de dreapta si a lasat de inteles ca l-ar urma pe MRU intr-un astfel de proiect. Sa nu uitam alte doua declaratii recente ale premierului. Prima, la Iasi, in weekendul trecut: "Societatea civila e singura care ma sprijina in lupta impotriva coruptiei". A doua, in diverse ocazii, cind a subliniat ca ramine membru PNL, fie si autosuspendat. Asadar, se toarna peste nucleul reformist-profesionist din PDL ceva ingrediente de societate civila, se condimenteaza cu niscaiva liberali dezamagiti de jonctiunea cu socialistii si iata o reprezentare in 3D a partidului MRU.

Sa nu ne imbatam cu apa chioara. Discutiile privind constructia politica sugerata de premier omit un aspect important. Proiectul vine prea tirziu ca sa mai garanteze preluarea puterii dupa alegerile generale din toamna. E un concept frumos, de dorit, dar sortit opozitiei. Or, daca stim ceva sigur despre MRU este ca nu ar face casa buna cu opozitia. Urmariti-i parcursul profesional. Secretar de stat la MAE intre 1998-2001 (Guvernul Vasile, Guvernul Isarescu, Guvernul Nastase), emisar regional al Pactului de Stabilitate pentru Europa de Sud-Est intre 2001-2003 si coordonator-adjunct al Initiativei de Cooperare Sud-Est Europeana (SECI) intre 2003-2004 (ambele posturi in Guvernul Nastase), ministru al Afacerile Externe intre 2004-2007 (Guvernul Tariceanu), din nou coordonator-adjunct al SECI, sef al SIE intre 2007 – 2012 (Guvernul Tariceanu, Guvernul Boc) si apoi premier. Indiferent de partidele care s-au succedat la putere, MRU a cazut mereu in picioare. Nu trebuie criticat pentru asta. Spre deosebire de alti politicieni, Ungureanu nu si-a obtinut dregatoriile prin tradare sau trafic de influenta, ci gratie unor reale calitati. "Personalitate enciclopedica", Ungureanu a fost mereu omul potrivit la locul potrivit, indiferent de postul ocupat. Trebuie insa sa remarcam, urmarind tocmai acest traseu, ca din agenda personala a lui MRU lipsesc doi termeni: risc si opozitie. Sigur, unii vor spune ca insasi asumarea functiei de premier ar fi un risc major asumat de Ungureanu. Ca s-a schimbat, ca vrea sa intre la joc. Nimic mai fals. Mugur Isarescu, cel care a preluat functia de premier intr-o situatie asemanatoare in urma cu 13 ani, chiar mai dificila, este astazi personalitatea care se bucura de cea mai mare incredere printre romani. Asemenea lui Ungureanu, Isarescu a evitat opozitia.

Proiectul politic al lui MRU trebuie asteptat cu un optimism rezervat. Constructia sta sub semnul a doi de "daca". Daca Ungureanu are certitudinea ca formatiunea sa va ajunge la putere in toamna sau, cel mult, ii va asigura statutul de favorit cert la prezidentialele din 2014 (certitudine dobindita stiintific). Ori daca, printr-un gest riscant, deloc specific, si-ar propulsa cariera pe orbita imprevizibila a politicii romanesti, lepadindu-si destinul public unei gravitatii electorale haotice (putin probabil).