Sechelele trecutului

Alexandra Socolov, fosta directoare a Directiei Generale pentru Protectia Copilului, si adjunctii ei au fost obligati de justitie sa plateasca cele 2 miliarde de lei cu care Camera de Conturi a gasit-o datoare la institutia pe care a condus-o pina la finele lui iulie. Pina aici, nimic anormal. Asa ar trebui sa fie Romania de zi cu zi, un sistem care creeaza echilibru. Insa normalitatea deciziei justitiei este dublata de altceva: de anormalitatea functionarului roman, de modul in care acesta isi percepe propria pozitie in sistemul social, de modul cum isi onoreaza atributiile, si, la limita, de constiinta sa alterata. Pe linga Alexandra Socolov si grupul de profitori ai carui lider este, macar prin natura functiei, obligati de justitie la plata celor 2 miliarde de lei paguba mai sint si alte constiinte care ar trebui sa se simta vinovate: ale celor care au supervizat salariile si deplasarile in strainatate pentru cei din conducerea Directiei Generale pentru Protectia Copilului, ale celor care i-au numit in functii, care le-au supervizat salariile dar si i-au controlat, daca i-au controlat pina in iulie. Iar daca respectivul control a lipsit, atunci ar trebui sa existe macar o constiinta vinovata pentru ca nu a fost vreunul. Dar s-a sinchisit cineva sa isi ceara macar scuze pentru jaful de la Directia Generala pentru Protectia Copilului? Dupa stiinta noastra, nu. Nici macar Alexandra Socolov insasi nu a dat semne de jena cind a fost depistata pozitiv. Ceea ce arata multe. Arata, in primul rind, ca Socolov si toti cei din jurul ei sint doar niste ramasite ale unui mod de a gindi, de a percepe realitatea si, chiar mai grav, de a fi. Alexandra Socolov este exemplul viu al functionarului educat, antrenat si indoctrinat de un sistem de care imi este jena sa amintesc si in spatele caruia cad, pe drept de aceasta data, mai toate tarele societatii romanesti de acum: comunismul. Socolov este functionarul roman scapat de comunism in capitalism si pus pe capatuiala. Este functionarul pentru care deturnarea de fonduri sau umflarea salariilor sticleste a luminita de la capatul tunelului, pentru care devalizarea unei institutii publice, deci platite din banii fiecaruia dintre noi, in beneficiul personal reprezinta calea spre scurtarea drumului spre bogatie. Insa cazul Socolov este ceva mai mult decit atit. Grupul fostei directoare de la DGPTC nu si-a facut salarii de zeci de milioane de lei lucrind la Renel, la Sidex, la vreo banca de stat. Alexandra Socolov s-a capatuit pe spatele unor copii, care au fost lasati in frig, flaminzi si prost imbracati pentru ca acei aflati in conducerea Directiei sa isi faca salarii ce depaseau douazeci de milioane de lei.
Iar daca Socolov este emblematica pentru Romania si functionarii ei, atunci ar trebui sa ne gindim si la faptul ca nu e singura care intelege statul ca pe o vaca de muls si banii pe care acesta ii incredinteaza spre administrare ca avere personala. Nu e singura si aceasta se vede in modul cum sint administrate celelalte institutii similare, precum Centrul de Plasament Bogdanesti. Alexandra Socolov este un caz simbol si dintr-un al doilea punct de vedere. Decizia Justitiei de a obliga grupul de fosti administratori ai Directiei pentru Protectia Copilului la recuperearea sumelor cu care au prejudiciat institutia ar trebui sa fie un avertisment pentru cei care au aceleasi obiceiuri. Aceasta, daca nu cumva se va gasi un judecator cu inima duioasa, usor de lamurit de un avocat destept ca de fapt prejudiciul nu e atit de mare, ca el nu exista chiar. In Romania, orice este posibil. Este posibil ca si cei care au guvernat sau guverneaza Romania sa se gindeasca si sa procedeze precum Alexandra Socolov. Altfel, tranzitia nu era vesnica. (Sergiu Traian UNGUREANU)
O caracatita in stil rusesc
Cuvintul "mafie" a ajuns sa evoce pentru cei mai multi rusi oligarhia politica care a luat locul atotputernicilor lideri sovietici de dinainte de "perestroika". Practicile pe care membrii lumii financiare si politice din Rusia le folosesc in mod obisnuit – deschiderea de conturi in strainatate pentru a scapa de plata taxelor, pentru a ascunde profituri sau pentru a evita riscurile financiare de acasa – nu mai sint un secret pentru nimeni. Intr-o tara in care aproximativ 60 de milioane de oameni traiesc sub pragul saraciei iar a conduce o masina furata nu constituie un delict, deturnarea de fonduri, spalarea banilor sau coruptia par a fi ajuns practici considerate legitime si normale.
In ultima saptamina insa, rapoartele care dezvaluie spalarea unei imense sume de bani si o mare scurgere de capital provenit din creditele acordate de institutiile financiare internationale au zguduit atit Vestul, cit si Estul. Picatura care a umplut paharul a fost implicarea in aceasta tenebroasa afacere – botezata sugestiv Kremlingate – a insusi "tarului" Eltin si a familiei sale, secondati fiind de oameni de incredere din cercul elitist al puterii de la Kremlin, toti legati intre ei de interese extrem de pragmatice, raspindind in jur vagi miresme de bani murdari.
Situatia dezastruoasa din Rusia are insa, spun analistii, si un alt mare vinovat pe linga apetitul pentru parvenire al noii clase politice moscovite. Dupa 1991, an in care Uniunea Sovietica s-a destramat, Moscova s-a bucurat de un tratament special in comparatie cu alte state mai putin inzestrate din punct de vedere al dotarii cu armament nuclear. Asa se face ca Occidentul a inchis ochii in fata indolentei si proastei administratii din Rusia, iar Fondul Monetar International si Banca Mondiala au incurajat, indirect, ineficienta si coruptia prin noi credite. De asemenea, SUA au acordat sprijin nelimitat "tarului" Boris, perceput initial ca o garantie sigura impotriva revenirii comunismului la putere, semnind astfel un cec in alb de care Eltin s-a folosit, se pare, mai ales in folosul propriu.
Unul din efectele pe care scandalurile tot mai dese care implica politicienii rusi le-au avut a fost reducerea increderii populatiei in actuala putere, acum cind au mai ramas mai putin de trei luni pina la alegerile parlamentare, crescind astfel simpatiile pentru blocul de opozitie format din fostul premier kaghebist Evgheni Primakov si primarul populist al Moscovei, Iuri Lujkov. Dar caracatita ruseasca si-a intins tentaculele pina peste ocean, odata cu folosirea scandalului de la Kremlin ca argument forte al campaniei prezidentiale pentru Casa Alba. Al Gore, candidatul democrat, a devenit tinta unor atacuri din partea republicanilor, fapt previzibil de altfel, deoarece el este cel care a prezidat, impreuna cu Cernomirdin, Primakov si Stepasin Comisia SUA-Rusia, care a gestionat raporturile dintre Washington si Moscova.
Acum, cind economia Rusiei continua sa se deterioreze, Vestul se intreaba, in al treisprezecelea ceas, daca nu cumva atitudinea fata de Moscova a fost gresita. O intrebare inutila, de altfel, care nu ar mai fi trebuit sa fie pusa daca Occidentul ar fi adoptat fata de Kremlin aceeasi pozitie intransigenta pe care a avut-o fata de celelalte state ale fostului pact de la Varsovia. (Ionel AFRASINEI)