Sfirsit de poveste

Este pentru a patra oara cind echipa Romaniei ajunge intre primele opt echipe participante la un campionat european de fotbal. La primele doua situatii de acest gen, turneul final se disputa in patru echipe, semifinale si finala. Prima editie, cea din 1960, denumita de fapt "Cupa Natiunilor", a fost boicotata de majoritatea natiunilor glorioase ale fotbalului de pe continent. Romania a reusit sa elimine (greu) Turcia si a pierdut in sferturi cu Cehoslovacia, la un umilitor scor de 0-5. Apoi, in 1972, echipa lui Dobrin si Dumitrache a ajuns din nou in sferturi, dupa o remarcabila evolutie intr-o grupa cu aceiasi jucatori cehoslovaci, dar a pierdut o tripla mansa de foc impotriva reprezentativei Ungariei, inca o forta in fotbalul european, ratind o prezenta in turneul final al primelor patru, din Belgia. A urmat "Franta 1984", cu minjii lui Mircea Lucescu, editie la care Romania a ajuns intr-un turneu final de opt, dupa ce a luat trei puncte din patru Italiei, campioana mondiala a vremii. Atunci, pe terenurile franceze, jucatorii nostri au realizat doar o remiza cu Spania, pierzind in fata Germaniei si Portugaliei. Desi aflat la un an de la debut, folosit cind titular, cind pe final, adolescentul Gica Hagi crea, inca de pe atunci, o impresie deosebita, lasind sa se intrevada fabuloasa sa cariera ulterioara.
Am facut aceasta incursiune in istorie pentru a ajunge la momentul Hagi 2000. In ciuda datelor istorice, performanta obtinuta de tricolori la turnirul din Belgia si Olanda este cea mai buna din istoria participarilor noastre la aceasta competitie. Am mai fost noi in octetul european, dar acum, pentru acest lucru, a trebuit sa cistigam o grupa infernala de calificare, cu Portugalia (vedeta turneului final din aceste zile) si cu Ungaria, eterna noastra obsesie. A mai fost necesar sa ne clasam pe locul II intr-o grupa de foc, cu aceiasi portughezi, dar si cu forte fotbalistice uriase, ca Anglia si Germania. Ne-a invins Italia, mai exact ne-am invins noi singuri, prin nesabuinta de a aborda, cu calm si luciditate, un asemenea moment. Au fost, de fapt, mai multe nesabuinte: chiar daca Romania s-a aratat extrem de generoasa intr-un asemenea moment crucial, ea a trebuit sa suporte un cumul de nesabuinte ale jucatorilor care nu s-au gindit sa evite niste cartonase galbene luate in partida anterioara. S-a gindit meciul cu Anglia la modul "invingem sau murim", fara ca nimeri din teren sa se gindeasca si la meciul urmator. A venit, ca un blestem, accidentarea lui Gica Popescu, eveniment care, alaturi de indisponibilitatile lui Contra si Dan Petrescu, a transformat defensiva lui Ienei intr-un imperiu al improvizatiilor. Nu intimplator, italienii au stat la cutie, aproape tot timpul, in meciul de simbata: ei si-au dat seama perfect ca apararea romana este in pioneze, menajindu-se si asteptind, pur si simplu, greselile care nu puteau sa nu vina. Acest lucru ne face, insa, sa ne intrebam cum de nu s-a gindit Ienei sa mai ia citiva aparatori in lot, pentru a se evita asemenea necazuri. Inca o nesabuinta, specific romaneasca, si-a aratat roadele nefaste exact in pragul unei performante record pentru fotbalul romanesc. Sa ne amintim de un moment stravechi in istoria soccer-ului carpato-danubian. La Trieste, in 1934, s-a accidentat una dintre principalele vedete ale Romaniei de atunci, Silviu Bindea. Care jucator a fost introdus in teren in meciul cu cehii pentru ca nu exista inlocuitor pe post! Si am pierdut meciul pentru ca, la 1-0 pentru noi, septarul timisorean n-a mai putut impinge, de durere, piciorul citiva centimetri in plus, pentru a inscrie cel de-al doilea gol.
Un capitol aparte in odiseea fericita si nefericita a tricolorilor in Belgia si Olanda este cel numit "deceptia Hagi". Cu doi ani in urma, dupa "Coupe du Monde", Hagi a hotarit sa se retraga de la echipa nationala. A fost o decizie dureroasa pentru nationala Romaniei, dar tinarul antrenor Victor Piturca a inteles un adevar simplu ca lacrima curata: echipa trebuie sa invete sa joace fara Hagi. Si, dupa citeva reusite fericite si chiar norocoase, a venit momentul acela al meciului cu Slovacia, din Capitala. Hagi a fost readus la nationala, cu poezii si cintari patriotice, contribuind decisiv la calificarea tricolorilor. Dar, dupa demolarea lui Piturca, pe principiul monstruos "ori eu, ori el!", a mai trecut un an peste vedeta nationalei romane. Hagi a cistigat, dupa un sezon stralucitor, dar extenuant, Cupa UEFA, cu Galatasaray. Parea ca nimic nu putea sta in calea ambitiei machidonului de a-si incheia cariera en-fanfare. Vocile care atrageau atentia asupra nervozitatii excesive a lui Gica, soldata cu eliminarea sa in finala de la Copenhaga, au fost etichetate ca defetiste, dusmanoase sau chiar antinationale. Cind a fost pus in fata intrebarii clasice "Cu Hagi sau fara?", inaintea meciului cu Italia, Gica Popescu, ilustrul cumnat, n-a gasit alt raspuns decit o dizertatie fara noima asupra respectului fata de Hagi. Intimplator, respectul fata de Hagi a fost unul dintre marile secrete ale performantelor obtinute de tricolori in ultimul deceniu. Pentru a invinge, insa, Anglia, tricolorii au trebuit sa se debaraseze de acest complex, si au reusit. Odata cu reintrarea, fie si fortata, a lui Gica in echipa, lucrurile au revenit pe fagasul normal.
Simtit ca integratorul sperantelor nationale la Euro 2000, Gica Hagi a avut o evolutie lamentabila. Statisticile competitiei il arata deja ca fiind cel mai slab pasator din competitie, capitol la care el excela. Apoi, din nefericire pentru o legenda fabuloasa, din prestatia lui Hagi la Euro 2000 ramin doar patru cartonase galbene si unul rosu.
Hagi va mai juca un an la Galatasaray. In acest an, el poate reveni la o forma exceptionala. Echipa Romaniei a dovedit in meciul cu Anglia ca stie sa joace foarte bine si fara el. Sau, mai ales, fara el. De aceea, consideram ca e bine sa-l recunoastem pe Gheorghe Hagi ca fiind cel mai bun fotbalist roman al secolului, sa-i ridicam, eventual, statuia pe care si-o dorea acum doi ani, dar, in acelasi timp, sa-l rugam sa ne lase in pace. Pentru ca viitorul nationalei Romaniei este din ce in ce mai putin legat de Gica Hagi! (Nicolae GRECU)