Tortul de mucegai

Mai mult decit rezultatele reprezentativei nationale in turneul din Cipru sau nazbitiile echipelor noastre de club prin cine stie ce escapade mediteraneene, in aceste zile atentia microbistului roman a fost atrasa de posibilitatea ca celebrul fotbalist bulgar Hristo Stoicikov sa joace si sa antreneze in acelasi timp Universitatea Craiova. O varianta ce s-a dovedit, in cele din urma, iluzorie, insusi fotbalistul in cauza dezmintind ca ar fi avut contacte foarte serioase cu partea romana si s-ar fi gindit cu adevarat sa vina in Cetatea Baniei. Dincolo de povestile care s-au tesut in jurul acestui subiect, cum ca Stoicikov ar fi cerut prea multi bani sau ca ar fi avut o oferta mai apetisanta din Statele Unite, ramine nedumerirea: ce i-a facut pe conducatorii clubului oltean sa recurga la aceasta solutie, rar intilnita intr-un fotbal sarac (cel putin la prima vedere) ca al nostru?
Pentru cei mai putin conectati la realitatea Diviziei A, trebuie sa spunem ca Universitatea Craiova a avut un inceput de campionat foarte slab, dar dupa inlocuirea antrenorului Marian Bondrea cu mai tinarul Emil Sandoi, fost jucator de baza al echipei nationale, rezultatele s-au schimbat radical, formatia din Banie inregistrind un progres vizibil atit in planul rezultatelor, cit si al exprimarii pe terenul de joc. In aceste conditii, in care Universitatea parea lansata pe calea cea buna, iar relatia lui Sandoi cu jucatorii era dintre cele mai normale cu putinta, cu atit mai mult a surprins intentia conducerii clubului de a aduce pe altcineva la conducerea echipei. E adevarat, Stoicikov a fost unul dintre cei mai valorosi fotbalisti europeni ai ultimului deceniu, un atacant de mare clasa, dar el inca nu a apucat a-si dovedica calitatile de antrenor. Gurile rele afirmau ca venirea sa la Craiova era legata tocmai de posibilitatea de a-si lua mai repede licenta de antrenor si de a-si face un "nume", inainte de a se lansa spre fotbalul mare.
Conducerea Universitatii Craiova, in speta George Ilinca, principalul actionar, nu a oferit nici un motiv plauzibil pentru aducerea lui Stoicikov in Banie, dincolo de cistigul de imagine pe care l-ar fi avut echipa sa, insa a deplins in termeni mai mult decit diplomatici imposibilitatea bulgarului de a onora oferta facuta. Evident, lumea si-a adus aminte ca in urma cu doi ani Universitatea a facut o tentativa asemanatoare, aducindu-l pe banca tehnica pe spaniolul Alexanco, fost mare jucator al Barcelonei, dar necunoscut ca antrenor. Acesta nu a rezistat decit citeva luni la Craiova, dupa care si-a facut repede bagajele si s-a intors in Spania. A revenit in campionatul nostru iarna trecuta, angajat de FC National, insa a dezertat la fel de repede, sub pretextul unor motive de nimeni bine intelese. Precursorul lui Alexanco in campionatul nostru fusese olandezul Rinus Israel, adus de Dinamo in 1991 ca director tehnic. Si acesta a plecat dupa mai putin de un an…
Din aceste repetate esecuri de a "implanta" antrenori straini la echipele noastre se pare ca nu a inteles nimeni nimic, din moment ce craiovenii se grabeau sa bata temenele in fata lui Stoicikov si sa-i ofere luna de pe cer numai pentru a prelua fosta "Campioana a unei mari iubiri". Este acesta marele defect al conducatorilor din fotbalul romanesc, de a pune caruta inaintea cailor. Speranta lor desarta e aceea ca aducerea unui antrenor celebru ori a unui jucator in mare voga va rezolva toate celelalte probleme ale echipei si ii va asigura acesteia atit victoriile, cit si prosperitatea. Din pacate, ei "fura" din fotbalul occidental, profesionist pina in maduva oaselor, doar ceea ce se poate vedea la o privire fugara peste gard: antrenori si jucatori cunoscuti inseamna echipa valoroasa, deci meciuri cistigate si o groaza de bani. Nu observa ca in spatele succeselor pe care le obtin Milan, Manchester United ori Barcelona se afla munca perfect organizata a numerosi oameni, care se ocupa de la echipele de juniori si cadeti pina la problemele de marketing ale clubului.
In fotbalul romanesc, din pacate, cu foarte mici exceptii, lumea este preocupata doar de cit de scump se vind drepturile de televizare, citi jucatori se pot transfera anual in strainatate si ce cadouri trebuie facute arbitrilor pentru a-ti asigura un retur de campionat lipsit de griji. Evident, cei cu dare de mina si mai "elevati" isi pot permite sa se gindeasca la aducerea ca antrenor a lui Stoicikov (de ce nu Maradona ori Platini), chit ca prezenta acestuia la echipa ar echivala cu bomboana de pe un tort fad si mirosind a mucegai. (Ion TEODOR)