Un pol prea indepartat

Pe vremea cand se canta prohodul CDR, se credea ca aliantele electorale nu mai erau de viitor. Dar, dupa 2000, cartelurile politice au revenit rapid la moda. A tasnit mai intai Alianta DA, care a supravietuit doar vreo doi ani; se manifesta acum USL, ce se confrunta cu primele framantari mai serioase; va aparea, probabil la alegerile din toamna, o alianta de centru-dreapta. Recent, formatiunile "de dreapta" au lansat manifestul cardiologic "Romani, sus inima! Romania are viitor!". Asa o fi, dar polul de centru-dreapta o avea vreun viitor?

La prima ochire, s-ar zice ca unul dintre marele avantaje ale unei aliante electorale este acela ca asigura o baza mai bogata de selectie a unor cadre de valoare. Dar – vai! – situatia ultimelor doua decade se prezinta taman pe dos! Cine trece in revista ministrii si – mai ales – reprezentantii esaloanelor inferioare de putere, de la centru ori din teritoriu, propusi de aliantele victorioase, resimte o cumplita dezamagire. De regula, locul specialistilor este ocupat de tinerei incapabili sau (mai rar) de batranei inchistati (de ambe sexe), care graviteaza in jurul vreunui senior local. Pe aceasta relatie de vasalitate, ce-si produce efecte intr-un spatiu de decizie foarte clar delimitat, se construieste aproape intreaga politica romaneasca.  

Ce rezulta de aici? Numai rele: o fracturare a actului guvernarii (pe plan central, dar si local), o invazie a nepriceputilor, dar si un permanent conflict intre zonele de influenta. Acest razboi politic blocheaza cam toate proiectele de anvergura, care necesita rabdare, competente si colaborare. Totusi, scandalurile politice nu atenteaza si la averile politicienilor mai mult sau mai putin tehnocrati. Dimpotriva, intr-un mandat, orice "expert" guvernamental prinde suficient cheag pentru a trai binisor tot restul vietii. Asta daca nu revine la guvernare, caz in care pretentiile sale cresc exponential. Nu si rezultatele!

Pornind de la aceste constatari banale, foarte vizibile inca de la nemuritorul FSN, viitoarea alianta de centru-dreapta este obligata sa se comporte altfel. Atat pentru a avea succes, cat si pentru a capata respectul electoratului deziluzionat. Daca vrea voturi, viitorul pol trebuie sa renunte la barbologie, sa propuna un set minimal si transparent de reguli de functionare, sa conceapa o lista de oameni exceptionali, pe care sa-i arunce in lupta, dar si un tabel cu masuri economice si proiecte senzationale, care ar urma sa fie imediat implementate.

Daca mai adauga propriului program de guvernare si marele proiect de tara, dupa care orbecaim de vreo 20 de ani, poate ca celebrul set de intrebari existentiale: "Cine mai suntem?", "De unde am migrat?" si "Incotro navigam?" va capata un oarecare sens. Si neaparat o directie!