31 de copii disparuti in strainatate

Potrivit Oficiului Roman pentru Adoptii, 31 de orfani ieseni luati de familii din strainatate sint disparuti fara urma. „Despre cei 31 de copii insa nu stim nimic“, ne-a spus si Pintilii Penciuc. Unii dintre acesti copii au fost adoptati dupa ce adoptiile internationale au fost interzise prin lege, aprobindu-se doar cu aprobare direct de la Guvern. Vina apartine organizatiilor care au incheiat acte de adoptie fara a respecta conventiile semnate cu statul roman prin care se obligau sa trimita rapoarte despre orfanii ce plecau din Romania. Urmarea: odata ce-au fost dati, copiii dusi au fost

31 de copii orfani ieseni pot fi declarati oficial disparuti cu acceptul autoritatilor de stat. Sint orfani pierduti ca urmare a adoptiilor internationale, unele dintre ele realizate in perioada 2001-2005 in baza unei memorandum prin care doar Guvernul PSD de atunci hotara soarta acestor copii. O perioada in care autoritatile romanesti din acea vreme se pare ca au „inchis ochii“ la numeroasele abuzuri ale organizatiilor private straine implicate in aceste adoptii si care au incalcat flagrant conventiile semnate cu statul roman prin care se obligau sa trimita rapoarte despre orfanii ce plecau din Romania. La nivelul intregii tari, cifra copiilor disparuti se ridica la peste 1.300. Sint asa-numitii „orfani ai lui Nastase“, cele mai multe adoptii internationale realizindu-se pe vremea guvernarii PSD.

„Nu stim nimic“

„Mentionam ca institutia noastra nu detine rapoarte post-adoptie pentru 31 de copii adoptati international care provin din judetul Iasi. Tarile de destinatie pentru acesti copii fara rapoarte post-adoptie sint: Statele Unite ale Americii, Franta, Spania, Italia, Danemarca si Elvetia“, se precizeaza intr-un comunicat trimis redactiei si semnat de Theodora Bertzi, sefa Oficiului Roman pentru Adoptii din Bucuresti. In total insa, in perioada 1997-2005, de la Iasi au fost adoptati de familii straine 523 de copii. Dintre acestia, 31 de orfani figureaza la ora actuala ca disparuti, autoritatile romanesti nestiind nimic despre ei. Oprirea adoptiilor internationale din 2001 a scos la iveala o serie intreaga de nereguli. Atunci, numarul copiilor ieseni adoptati de familii straine si despre care nu se stia nimic era mult mai mare. Directia pentru Protectia Copilului Iasi nu avea rapoarte post-adoptie de la aproape 200 de copii din cei 423 adoptati pina la acea data. De atunci si pina anul trecut, la presiunile Uniunii Europene si a autoritatilor centrale, numarul copiilor ieseni pierduti s-a restrins, ajungindu-se la cifra de 31. „Multe dintre dosarele post-adoptie au stat o perioada lunga la Bucuresti. Intre timp le-am primit si noi pentru ca si Directia Iasi trebuie sa aiba o copie a fiecarui raport. Despre cei 31 de copii insa nu stim nimic“, ne-a spus Pintilii Penciuc, fostul director pe-atunci al Directiei pentru Protectia Copilului Iasi.

Leaganul adoptiilor

Pintilii Penciuc ne-a dezvaluit si traseul unui orfan, din Casa de Copii si pina parasea Romania. Astfel, primul pas era declararea oficiala, prin sentinta civila, a copilului lasat in grja statului drept abandonat. De altfel, astfel de sentinte se dadeau in acea perioada pe banda rulanta, mai ales in cazul celor de virste mici. Numai intre 1998 si 2003 judecatorii au semnat hotariri de abandon pentru 757 de copii, numarul scazind drastic o data cu declansarea scandalului adoptiilor internationale. „Dupa ce aveam sentinta trebuia sa trimitem la Bucuresti listele cu copiii eligibili pentru adoptie si cei abandonati prin sentinta. Era mult mai usor sa adopti un copil daca era declarat oficial abandonat. Statul hotara pentru acel copil pentru ca el era si «tata» si «mama». Listele erau insotite si de dosarele acestora la care erau atasate si fotografiiile lor“, spune Penciuc. Pentru adoptiile internationale erau alesi in special copii cu virstele pina in trei ani. Acestia proveaneau de la Leaganul de Copii din Tatarasi care a devenit astfel, timp de 8 ani, „Leaganul adoptiilor internationale“ din Iasi, cum il numeau chiar angajatii DPC-ului. Odata cu trimiterea dosarelor la Bucuresti, autoritatile locale pentru protectia copilului nu mai aveau nici un cuvint de spus. „Adoptiile internationale s-au facut toate la Bucuresti, majoritatea prin intermediul unor organizatii private din tara sau din strainatate. Acestea prezentau familiilor de straini dosarele copiilor si alegerea se facea doar pe baza fotografiei si a datelor medicale. Dupa ce se alegea copilul noi eram obligati apoi sa ne dam avizul care se trecea la dosar“, sustine Eliza Chirica, purtator de cuvint al Directiei de Asistenta Sociala (DAS) Iasi.

Copiii au fost luati fara a fi macar vazuti la ochi de viitorii parinti

Foarte multe dintre etapele normale ale unei adoptii, cum ar fi de exemplu vizitarea copilului in orfelinat de catre familia adoptatoare, au fost incalcate in acea perioada, cu buna stiinta a autoritatilor de stat. Si aceasta desi legislatia de atunci obliga familiile adoptatoare sa se prezinte in Romania pentru a vedea copilul. In Iasi insa, majoritatea familiilor de straini nu au vizitat nici macar o data copilul ales pentru adoptie. „Aproximativ 95% dintre familiile de straini care au luat copiii de la Iasi nu i-au vazut deloc inainte de adoptie. Poate doar cind l-au scos din tara, dar uneori nici atunci. Trimiteau un avocat, ori un reprezentat al unei fundatii sa se ocupe de acte si sa le duca copilul“, a dezvaluit Pintilii Penciuc. Si aceasta in timp ce familii de romani asteptau ani de zile sa adopte un copil. De altfel, cifrele arata ca, la Iasi, in aceeasi perioada, doar 254 de copii au fost adoptati de familii de romani, fata de 523 care au luat drumul strainatatii. „Intr-adevar, pina in 2001 adoptiile internationale erau mai facile decit cele nationale. Noua legislatie in domeniu insa da acum prioritate familiilor de romani“, a rezumat Eliza Chirica.