Bomba ecologica la marginea Onestiului

De aproape 20 de ani, patru rezervoare cu reziduri petroliere zac ingropate si abandonate la poalele dealului Red, de la marginea Onestiului. Construite de germani in timpul celui de-al doilea razboi mondial, rezervoarele, preluate in 1944 de armata romana, au ajuns cu timpul sa fie folosite de intreprinderile de pe Platforma Petroliera Borzesti, care au depozitat in ele reziduri petroliere. Asta s-a intimplat pina in 1985, cind rezervoarele au fost abandonate. In urma cu doi ani, Lia Nina Lungu, o onesteanca care abia cumparase un teren de casa la poalele Redului, a descoperit primul rezervor. La putin timp s-a aflat ca mai sint alte trei rezervoare, la distanta mica, pe proprietatea cunoscutului om de afaceri Costel Casuneanu. Nimeni nu pare ca stie cine este proprietarul rezervoarelor in care zac reziduri toxice.
Cind a descoperit rezervorul, pe terenul unde urma sa-si ridice casa, Lia Nina Lungu s-a bucurat. Ea a crezut atunci ca descoperirea ei este o mica "mina de aur", pentru ca a confundat rezidurile cu petrol. Cum Onestiul este, de ani buni, cuprins de febra afacerilor cu benzina, Lia Nina Lungu a crezut ca poate sa scoata un ban bun din descoperirea ei. Ea chiar a facut analize ale produsului din rezervor si i s-a spus, initial, ca poate sa gaseasca client pentru acesta. In realitate, in rezervor erau reziduri fenolice. O parte erau sub forma de namoluri, restul sub forma de ape si rasini fenolice.
Cind si-a dat seama ca nu are ce face cu deseurile din rezervor, Lia Nina Lungu a apelat la autoritati. Intre timp se aflase si de celelalte trei rezervoare aflate pe terenul lui Costel Casuneanu. Anul trecut, o comisie mixta formata din reprezentanti ai Inspectoratului pentru Protectia Mediului, Politiei, Primariei si de la Carom, aceasta din urma ca ultim beneficiar al rezervoarelor, au demarat o ancheta pentru a se stabili riscurile pe care le prezinta aceste rezervoare aflate acum pe proprietati particulare. Concluzia a fost ca acestea nu reprezinta un pericol pentru mediu atita timp timp cit nu se umbla la ele. Nemultumita ca nu poate scapa de reziduri, Lia Nina Lunga a deschis un proces prin care solicita ca firma Carom sa goleasca rezervorul de reziduri, ca ea sa ramina cu recipientul care putea fi valorificat ca fier vechi. Costel Casuneanu a solicitat, in schimb, sa nu se faca vilva pe aceasta tema si a spus ca se va ocupa el de golirea celorlalte trei rezervoare, aflate pe teritoriul lui.
Problema a aparut atunci cind s-a incercat sa se descopere cine este, de fapt, proprietarul rezervoarelor, si deci, raspunzator de ele. Acestea au fost construite in timpul razboiului de armata germana. Si, chiar daca era in vreme de razboi, nemtii, credinciosi stilului lor, au facut un lucru temeinic. Mai intii, ei au construit in pamint care de beton in care au fost bagate rezervoarele imense, facute din tabla prinsa in nituri, dupa care totul a fost acoperit de pamint. Tot aici a fost construita si o statie de pompare cu care se incarcau rezervoarele tancurilor germane.
Dupa retragerea nemtilor, rezervoarele de sub Red au fost preluate de armata romana. Construirea, dupa anii’ 50, a marilor combinate onestene a dat o noua utilitate rezervoarelor. Pina prin anii 1985- 1987, in ele erau depozitate rezidurile petroliere de catre intreprinderile de pe Platforma Petroliera, care formau Grupul Industrial Petrochimic, dar cel mai mult catre acea parte a grupului care a devenit, dupa 1990, SC Carom. Din aceasta cauza, actuala fabrica de cauciuc a fost considerata, la un moment dat, raspunzatoare. O solutie pentru golirea rezervoarelor a fost gasita, dar nu a mai fost pusa in practica pentru ca era prea costisitoare. Ar fi trebuit ca rezidurile sa fie transportate la Carom ca sa fie preluate si transformate in fenol si hidrocarburi. Numai ca atit transportul cit si preluarea ar fi necesitat costuri de patru ori mai mari decit ceea ce s-ar fi cistigat. Legislatia actuala ofera, la rindul ei, o solutie. Conform Legii Mediului, in cazul vinzarii unei proprietati, vinzatorul este obligat sa aloce fondurile necesare pentru refacerea mediului, unde este cazul, sau poate sa scada din pretul de vinzare aceste sume, iar obligatia cade in sarcina noului proprietar. Numai ca si in acest caz ramine vechea problema, si anume cine este, de fapt, stapinul rezervoarelor pline cu reziduri toxice ingropate la poalele dealului Red, in marginea Onestiului? (Cristian BIBIRE)

Publicitate și alte recomandări video