Gravida de 18 ani in continuu

Inainte de Revolutie, avea statut de mama eroina, pentru ca,
acum, familia sa sa fie una dintre cele mai sarace din Valea lui Ion
– Blagesti. Asta pentru ca Mariana Vranceanu a adus pe lume,
pina la virsta de 40 de ani, nu mai putin de 18 copii. Dintre acestia,
trei au plecat, insa, la cele vesnice. Chiar si asa, performanta
ramine impresionanta, motiv pentru care am vrut sa o cunoastem
pe cea care, incepind de la 18 ani, a ramas aproape in fiecare an
gravida. „Mergeti drept inainte si, cind drumul se bifurca, o luati la
stinga. O tineti tot inainte pina dati de un teren de fotbal si, chiar
linga el, e casa Marianei Vranceanu”, ne explica un negustor de
dulciuri si suc cu pravalie la poarta scolii din sat. I-am multumit
omului pentru informatie si am plecat, nu inainte ca acesta sa ne
spuna ca merita sa mergem acolo,. fie si numai pentru a vedea
saracia lucie. O descriere ce s-a dovedit a fi insa, prea blinda. Un
bordei de lut pravalit intr-o rina prin acoperisul caruia se poate
admira in voie cerul e toata averea familie Vranceanu. Gardul si
lumina electrica sint o dorinta, dar varul proaspat, de culoarea
oului de rata, te face sa te gindesti ca ai de a face cu oameni
extrem de saraci, dar nu si puturosi. Intram. Intr-o camaruta de doi
pe doi metri, al carei colt din stinga este ocupat de ceea ce vrea
sa fie o soba, sint inghesuite trei paturi pe care, noaptea, se
ingramadesc 11 suflete. Adica, mama si cei zece copii ramasi inca
acasa. Capul familie, Gheorghe, sta in cea de-a doua incapere,
pentru care insa, denumirea de „camera” reprezinta un confort
prea mare. Citeva bulendre murdare aruncate pe doua leaturi tin
loc de pat, in timp ce, printre stinghiile de deasupra, in noptile
senine de vara zimbesc stelele. „M-am mutat aici, ca sa le fac
celorlalti loc”, spune omul, care, desi nu are mai mult de 50 de ani,
arata ca de 70. TBC-ul pe care il duce pe picoare de peste zece
ani si-a spus cuvintul.
Incurcati la numaratoare
Mariana Vranceanu era plecata, impreuna cu Mariana, fata de 16
ani, la munca in sat, cu ziua. De altfel, alocatia copiilor care inca
nu au implinit 18 ani si banii pe care ii primeasc de la oameni e tot
venitul familiei. In total se string vreun milion si jumatate de lei, dar
gurile care trebuiesc hranite sint multe si saracia e la ea acasa.
„Acum, vara, e bine. Mai un bors de buruieni, mai o gorgoaza si ti-
ai astimparat foamea. Iarna, insa, e greu. Mincam ce ne mai dau
oamenii din sat”, spune Mirela, fata de 17 ani care, dupa ce s-a
lasat de scoala in timpul clasei a cincea, a ramas sa aiba grija de
cei mici. Tot ea ne-a facut si „prezentariile”: tata, Gheorghe, 50 de
ani, mama, Mariana, 47 de ani, dupa care au urmat copiii.
Gheorghe – 29 de ani, Maria – 27 de ani, Claudia – 26 de ani,
Mihaela – 25 de ani, Ana – 24 de ani, Alina – 23 de ani, Vasile – 22
de ani, Florin – 21 de ani, Daniela – 20 de ani, Toderita – 19 ani,
Mirela – 17 ani, Mariana – 16 ani, Romica – 10 ani, Adi – 9 ani si
Cezarica – 7 ani. Un „pomelnic” completat cu Catalin, pustiul care,
daca nu ar fi plecat la cele vesnice in 2002, ar fi avut 11 ani, dar si
cu doi frati pe care Mirela nu mai stie cum ii cheama. De altfel,
aceasta s-a incurcat si la numaratoare, dar, pina la urma, a reusit
sa-si aduca aminte de toti fratii si surorile pe care le are. Alaturi,
Gheorghe, tatal, a preferat sa-si lase fiica sa vorbeasca. Raspunde
doar atunci cind intrebarile reporterului il vizeaza direct. Asa aflam
ca atunci cind s-a casatorit cu Mariana avea 17 ani, iar ea doar 14.
Primul copil a venit patru ani mai tirziu, dupa care au tot venit. „E
greu, dar nevasta n-a vrut sa-i lepede, explica barbatul, care, la 50
de ani, are deja zece nepoti de la cei trei copii casatoriti. Bolnav de
TBC, omul recunoaste ca incearca sa mai cistige un ban cersind.
„Pina acum citeva zile ma duceam la Bacau, dar m-au prins
gardienii si m-au batut. Au indoit cirja de mine. Acum ma mai duc
la Buhusi, dar e scump drumul. Costa 30.000 de lei dus si intors.
Ieri, soferul nu a vrut sa ma aduca decit pina la Blagesti, pentru ca
nu am avut decit 10.000 de lei. De acolo am venit pe jos”, spune
barbatul. Cu o droaie de copii, o boala sciitoare si sarac lipit, omul
nu-si doreste decit sa-si vada, cindva, bordeiul acoperit asa cum
trebuie. Ii este insa, teama ca vrea prea mult. (Eduard CUCU)