Manoleasa. Viata la capatul tarii

E greu drumul pina la Manoleasa. Atit de greu ca oficialitatile judetului dau pe aici doar din patru in patru ani, ca la mondiale. Mai cu seama in preajma alegerilor, cind au si ele anumite interese. Asezata strategic, pe malul Prutului, Manoleasa devine atunci un punct de atractie cit a-i zice "peste". Care peste se gaseste din belsug aici si mai nimeni nu-i face inventarul. Drumul e lung al naibii si daca nu ti-ar fi jena sa gindesti stupid, ai putea sa le multumesti fratilor nostri de la rasarit ca au fost ingaduitori cu noi si n-au rapit chiar atit de mult din trupul sfint al patriei. "Daca ma luati si pe mine pina la Ripiceni, va arat eu pe unde ajungeti", ne spune un taran de prin partile locului, caruia i-a crescut si barba de cind sta la autostop. Venea de la o inmormintare de la Edinet, unde doi nepoti de-ai lui si-au dat reciproc cu topoarele in cap si-au murit la spital. "S-au certat nevestele lor intre ele si ei s-au dus ca sa le desparta", ne lamureste el fara sa i-o ceara nimeni. "Amu s-au linistit. Nu mai au motiv de cearta", a respirat el usurat, cind s-a vazut acasa. "De acuma tineti drumul tot inainte si ajungeti in Manoleasa". Ceea ce am si facut de altfel, ca n-aveam incotro: in stinga era Prutul, iar in dreapta un lan de sora soarelui frumos de sa-l dai la "Viata satului".
Situata pe interfluviul Prut-Volovat, dupa cum scrie in monografia comunei, Manoleasa aduna ca la vreo 3600 de locuitori, repartizati democratic in cele opt sate ale sale: Flondura, Manoleasa Prut, Zahoreni, Sadoveni, Loturi, Nicolae Iorga, Liveni si, bineinteles, satul cu nume de resedinta. Si tot din monografie am mai aflat ca documentele de atestare a localitatii ar data de prin secolul XVI, dar cercetatorii locali n-au mai reusit sa afle si de unde i se trage numele si ce rost ar mai avea sa-si bata capul cu informatii care oricum nu le-ar folosi la nimic.
Pe primarul comunei, prospat investit in functie, l-am gasit pe picior de plecare. Tocmai venise un director de la drumuri ca sa-i ia o piatra de pe inima. Sau mai bine zis o cariera intreaga, de calcar, care cica ar fi numai buna pentru pietruitul drumurilor judetene, care, la Manoleasa, arata mai rau decit cele satesti. Cel putin asa ne informeaza, primarul. "Daca am reusi sa vindem piatra asta am mai aduna si noi un ban la bugetul local", isi justifica el graba cu care tinea sa se intilneasca numaidecit cu directorul respectiv. Pe primar il cheama Vatamaniuc Ioan Ionel si este invatator de meserie si social democrat din punct de vedere politic. Asa s-au gindit parintii lui sa-l boteze: cu un nume pentru perioada copilariei si cu altul pentru cind o sa ajunga primar.
Complexul "La cinci chiloti"
Daca din punct de vedere geografic Manoleasa este ceva mai rasarita, sau mai la rasarit, ca sa ne exprimam corect, economic n-am putea zice ca s-ar ridica peste celelalte localitati ale patriei. Exista si aici o economie de suprafata, agricultura, rezumata succint de primarul Vatamaniuc in cele 58 de tractoare si 30 de combine si o alta ceva mai ascunsa. Dar nu subterana cum mai este ea denumita in rapoartele comisiilor anticoruptie, ci mai curind subacvatica, adica sub nivelul Prutului, acolo unde domneste crapeanul, stiuca, salaul si celelalte vietuitoare usor convertibile in lei neimpozitabili. Intreaba pe cineva de prin imprejurimi care-i drumul spre Manoleasa si-o sa vezi ca ti se raspunde tot printr-o intrebare: "Da’ ce vreti sa luati un peste?" Si imediat se si recomanda: "Mergeti la Sadoveni, la Costica Merticaru si-o sa gasiti acolo cu 10-12 mii kilu’ cit vreti". Alaturi de soferul de pe autobuzul local, Costica Merticaru este una dintre personalitatile comunei. Are si circiuma, de la el poti culege orice informatie doresti fiindca mai usor ti se deschide limba in fata unei sticle cu bere decit in fata reportofonului.
Dar nu pentru asta am mers noi la Manoleasa, ci ca sa aflam cum o mai duc compatriotii nostri de la marginea tarii si cum reverbereaza pina aici rezultatele ultimelor alegeri locale. N-a fost nici o surpriza pentru noi sa aflam ca ele n-au avut aproape nici un efect, ca de zece ani incoace nu-i mai baga nimeni in seama, ca alaturi de agricultura si pescuit buticareala este singura ocupatie a localnicilor. Din cele 54 de unitati economice din comuna, 46 sint private si nici una nu depaseste nivelul de bodega sau magazin cu de toate, adica de la cleste de rufe si pina la cratite si muzicute de gura. A mai functionat cindva si o brutarie, dar s-a inchis fiindca piinea-i cam scumpa si s-ar vinde ea daca ar avea cine s-o cumpere. Mai reprezentativ in acest sens e cel deschis de curind in incinta caminului cultural, ramas in lipsa de activitate. Ca sa atraga atentia asupra lui, patronul, un oarecare domn Boroleanu dupa numele afeului pe care-l conduce, a infipt si citeva steaguri la intrare: vreo cinci, de culori diferite, de unde si porecla circiumei sale "La cinci chiloti". Denumirea insa trebuie de acum revizuita fiindca unul a disparut intre timp si a ramas cu batul gol. Complexul "La cinci chiloti" are in compunere un magazin, un bar si o "sala a sporturilor", dupa cum se exprima localnicii. De fapt, sala de spectacole, dotata in mijloc cu o masa de ping-pong si de jur imprejur cu sateni osteniti care minuiesc cu aceeasi indeminare si coada sapei si minerul paletei.
Orarul elevilor se adapteaza dupa buletinul meteo
Grea misiune pentru primarul Vatamaniuc. Telefonul primariei n-a mai fost platit de nu stiu cind, curentul electric de asemenea. O vreme a fost si intrerupt de n-aveai unde sa-ti pui un fierbator in priza. Ca sa nu mai vorbim de becuri care devenisera butaforie. Functionarii lucrau zi-lumina, ca tractoristii. Noroc cu cei de la Conel, ca au fost "de treaba", vorba primarului, si le-au dat drumul la curent asa ca pot pleca si ei mai devreme acasa. Cui sa te plingi cind ai vreun necaz si mai ales cu ce sa te duci pina la Botosani ca sa faci asa ceva, cind dinspre Manoleasa nu circula decit un singur autobuz pe zi. Daca te prinde vremea pe aici ai toate sansele sa ramii pina la adinci vesnicii. Precum primarul Ioan Ionel Vatamaniuc, care a fost repartizat prin ’74 aici si n-a mai apucat sa plece din lipsa mijloacelor de transport, dupa cum se autoironizeaza. Nici in interiorul comunei nu-i chiar atit de usor de deplasat. De la Liveni pina la Manoleasa de exemplu sint 15 kilometri si putini sint cei care se incumeta sa-i parcurga pentru numai citeva hectare de pamint care li s-ar cuveni conform Legii 18. Acum, cit e in plin entuziasm postelectoral, primarul a propus ca o zi pe saptamina sa se mute mahomezii din primarie la Liveni, ca poate numai asa sa-si vada si cei de acolo pamintul in posesie. Elevilor din satele invecinate in schimb li s-a pus la dispozitie un microbuz care sa-i duca si sa-i aduca de la scoala, care, insa, cind ploua nu-l scoti din mocirla nici cu caii. Prin urmare si orarul elevilor se adapteaza dupa buletinul meteo.
"Mai usor ajungi de la Bucuresti pina la Saveni, decit de la Saveni pina la Manoleasa"
De frizerie la Manoleasa nu s-a auzit niciodata, nu pentru ca taranii ar fi incremenit de pe vremea modei hippie, ci fiindca nimeni n-are aptitudini pentru asa ceva. "La noi in sat frizeria se practica numai cu amatori", spune primarul. Si tot amatorii le bat si cuiele din pantofi, ca in cap le bat destul politicienii de la judet in campania electorala.
Singurul obiectiv important de pe raza comunei este pichetul de graniceri, dar nici el n-are prea multa activitate fiindca, fie vorba intre noi, cine are interes sa treaca dincolo de Prut sau sa vina de acolo incoace si la ce? Doar sa fii beat cum a fost mai zilele trecute Ilie Maglii, care ce si-a zis el mingiiat de aburii citorva pahare de tuica: "Io imi iau lumea in cap si plec in strainatate". Si s-a dus in Republica Moldova. Prutul insa a fost nemilos cu el si l-a azvirlit direct in bratele granicerilor de dincolo. Care, dupa ce i-au administrat masurile de prim ajutor, absolut necesare in cazul sau -respiratie gura la gura si o bataie sora cu moartea – l-au repatriat pe la Stinca. De atunci cica umbla prin sat si spune cit de mult ii plac lui cintecele lui Tudor Gheorghe, mai ales acela cu "Fie piinea cit de rea, tot mai buna-n tara mea".
Nefiind inca nici o solutie care sa faca mai scurta distanta dintre Manoleasa si resedinta judetului taranii din acest capat de tara vor mai trai inca multa vreme evenimentele cu intirziere. Fiindca, vorba primarului Vatamaniuc: "Mai usor ajungi de la Bucuresti pina la Saveni, decit de la Saveni pina la Manoleasa". (Florentin FLORESCU)