"Traiesc din vise si amintiri"

Un botosanean se poate lauda ca detine recordul de operatii efectuate de-a lungul vietii. Totodata, a devenit un om fara identitate, doar operatiile estetice efectuate de-a lungul timpului facindu-l sa arate uman. Toate probelemele lui Gheorghe Tilica, de 59 de ani, din localitatea Hanesti se datoreaza unei explozii petrecute in tinerete, pe cind era miner. Medicii ieseni sau bucuresteni care l-au salvat il folosesc si acum exemplu, cu ocazia reuniunilor stiintifice. Nascut in anul 1943, Gheorghe a fost cioban pina la virsta de 18 ani. Saturindu-se de oi, la 21 de ani se angajeaza la Combinatul Siderurgic Galati, iar peste 2 ani pleaca la mina Iacobeni, apoi la Crucea. Transferat in 1974 la mina Tranita, judetul Suceava, lucreaza pina in ’71 ca artificier. "Lucram in schimburi de cite 3 ore. Nu degeaba se spune ca viata de miner este cea mai grea. Nu stiam daca mai apucam sfirsitul zilei. Nu aveam echipament de protectie, cizme, casca sau lampa. Cei drept, cistigam in jur de 6000 de lei lunar, un salariu destul de bun si primeam zilnic o masa gratis", declara barbatul.
Totul a decurs normal, pina in fatidica zi de 6 decembrie 1975, la un ger de -15 grade. Barbatul, care avea obligatia de fora in stinca pentru a introduce dinamita, a avut ghinion. In momentul in care a impins cu batul o dinamita in gaura facuta, aceasta a explodat. Explozia l-a desfigurat total, in citeva secunde barbatul raminind fara fata, ochi, nas si o bucata din craniu. "Am fost transportat de urgenta la Suceava, apoi cu elicopterul pina al Spitalul <<Sf.Spiridon>> din Iasi. Am stat 21 de zile in coma, legat de aparate si la pungile cu glucoza si singe. Nu am simtit nimic. Spre mirarea doctorilor, am supravietuit. Am stat 2 ani, 3 luni si 17 zile prin spitale si am efectuat in acea perioada 18 operatii estetice de refacerea a craniului si fetei. Tin minte ca am prins cutremurul din 1977 in Spitalul de Oftalmologie din Bucuresti", povesteste Gheorghe. Pina in 1973, cind a decedat, nevasta nu l-a parasit o secunda. Trecind in lumea celor drepti, barbatul a ramas pe lume cu cinci copii de crecut, 4 baieti si o fata. In 1978, barbatul s-a intors in satul natal, iar de atunci a devenit o "curiozitate" pentru toti. Dupa cum a declarat, satenii l-au primit cam rece, unii au ajuns chiar sa-l loveasca. "Copii mai arunca cu pietre in mine, daca nu le dau bani, deoarece i-am invatat cu narav, dindu-le bani din cind in cind", povesteste cu umor barbatul. Totusi este trist pentru ca lumea obisnuieste sa-l ia peste picior. Barbatul povesteste ca a avut nevoie sa mearga la toaleta, insa nimeni nu a vrut sa-l ajute, ratacindu-se pe ulitele satului. Cu toate acestea, copii au ajuns mari, la casele lor, iar dintre cei 7 frati, doar unul singur nu l-a parasit si il ajuta sa supravietuiasca. "Celorlalti le e rusine cu mine", spune Gheorghe. Barbatul traieste dintr-o pensie de 1,6 milioane de lei. Din acesti bani, il mai ajuta cu ceva lei si pe baiatul cel mic. Pentru a arata si mai "uman", Gheorghe ar mai trebui sa suporte inca doua interventii chirurgicale de modelare a fetei, insa lipsa banilor face imposibil acest lucru. "Ultima oara cind am vorbit la Iasi, ma costa 10 milioane ca sa-mi refac macar fata, nasul si maxilarul. Va dati seama cit ma costa acum?" spune Gheorghe. El se considera norocos ca nu s-a nascut dintotdeauna orb. "Mi-au ramas doar visurile si amintirile. Ma consider norocos, deoarece pot trai numai cu visurile si cu amintirile acumulate in perioada tineretii". (Lucian SIMINIUC)