Cum e criza la polul saraciei din Europa

In satul Crucea, munca asigura cel mult supravietuirea de pe o zi pe alta

Exista in Romania secolului XXI o regiune peste care s-a pus cruce. Este nu doar polul saraciei, satul fara garduri, ci si locul in care pamintul se lucreaza cu prasitori vechi de zeci de ani, trase de cal. Copii desculti, dezbracati, inchipuiri de case si un magazin ce seamana a ghena de gunoi. Toate se regasesc in zona cea mai saraca din Regiunea de Dezvoltare Nord Est: satul Crucea, comuna Lungani. Daca cineva si-ar fi inchipuit ca acesti locuitori sint prea saraci ca sa mai ajunga criza la urechile lor, s-a inselat. Cu totii striga ca au primit doar 40% din ajutorul social deunazi, singurii bani din care se intretin chiar si cite 12 suflete. La magazin s-a asezat praful pina si peste vechiul caiet de datorii. Numai „chiaburii" cu oi ii mai angajeaza cu ziua ca sa aiba ce le da de mincare copiilor. La scoala, copiii ajung iarna, caci vara sint la muncit pamintul. Iar cei de gradinita pling, mai nou, ca nu au si ei mere, asa cum au cei de la scoala. Primarul depune contestatii la proiecte respinse, viseaza la rezervoare de apa si canalizare. Spune insa ca peste o luna va inchide primaria, ca nu mai are nici bani de salarii. Si el o sa se puna paznic. E criza, pina si in satul Crucea.

"Vedem mincare peste geam la magazin"

Se uita la masina ca la un Boeing 707. Li se itesc ochii dincolo de bolovani si noroaie, plini de sclipiri curioase. Te urmaresc de cum calci pe ulita lor si pina te indepartezi spre alte drumuri ruinate. Te intimpina apoi, la doar citiva kilometri de luxul unui drum european, imagini luate parca din antichitate. Primul intilnit este unul din numerosii romi din Crucea. I-a legat calului de git un ham ce duce la un utilaj caruia ii spune prasitoare. Ai crede ca e piesa de muzeu pe care o scoate pentru a o arata colectionarilor. Te lamureste apoi ca adunatura de fiare e chiar functionala. Si ca asa isi intretine cei sapte copii adusi pe lume de nevasta. "Lucram porumbul pentru hrana, ca iarna e greu, si asta ni-i mincarea. In satul asta nu avem nimic. Vedem mincare peste geam la magazin si nu ai de unde lua un ban sa o cumperi. Sintem foarte necajiti, eu am 170 de lei pe luna pentru toti. Daca mai taie si din ajutoare, inseamna ca s-au ajuns anii. S-a facut lumea prea rea, nu ne mai da nici un ajutor, o posibilitate de a trai. Ce sa facem, sa ne ducem sa furam, sa ne ducem la puscarie?", se intreaba Florin Boboaca, sateanul de 42 de ani din Crucea. Ne avertizeaza ca a cobori in vatra satului e ca si cum ai face off-road printr-o saracie lucie.

Ajutoarele sociale s-au redus aproape la jumatate

Rau le-a fost dintotdeauna, si ai crede ca e un sat in care criza e exclusa din vocabular. Ca e un pleonasm, un fapt deja inclus. Dar se aduna toti in jurul tau si te anunta ca de un an e jale. "Parca sintem in jungla. Bani nu avem, nici nu avem unde munci. Pamint nu avem, apa nici de atit. Traim din alocatii si ajutor social. Cind vrea, atunci ni-l da de la Primarie. Jumate il opreste mai nou, jumate ni-l da. Argat sint pe unde apuc si eu, ma mai duc cu ziua la chiaburi cu oi, ca sa am de o piine", a spus Mariana Nita. Printre maldare de haine aruncate pe o banca, un second hand in varianta locala, si niste rafturi mai mult goale, te perinzi intr-o incapere numita magazin. Tot de vreun an, s-a pus praful si peste caietul de datorii. Conturile, asa cum le numesc satenii, mai sint acum doar un privilegiu al pensionarilor. Al celor ce prezinta o siguranta a citorva sute de lei pe luna si care isi permit sa ceara marfa pe datorie. "Se simte criza, ca oamenii nu au bani, le e foarte greu. Aici la magazin vindem mai putin, la caiet nu mai dam. Preparate, cartofi, faina, legume. Vind mai putin de vreun an, chiar de doi. Inainte faceam 20 de milioane lei vechi la zi, acum abia daca fac patru", a povestit Cristi Firtache, un baiat in virsta de 14 ani ce vinde in pravalia parintilor. Satenii nici nu mai asteapta ca lucrurile sa mearga mai bine. "Ce o sa facem fara ajutor? Pai va spun eu, dupa razboi, daduse pelagra. Asa o sa se intimple si acum. Cind sase copii maninca doar mamaliga, o sa se imbolnaveasca. Cit poti minca stevie si urzici?", prevesteste un satean.

"Sint obisnuiti sa tot primeasca ceva"

Dincolo de magazin, inconjurata de citeva bucati de lemne ce vor sa para un gard, se afla scoala. A fost odata un scrinciob, nici lantul nu mai e din el. Au mai ramas doar doua zale. E la fier vechi, spune invatatorul, nu a rezistat prea mult in fata huliganilor. "Se simte foarte tare criza si aici. Microbuzul care ii aduce pe copii la scoala din satele vecine merge doar dimineata, ca nu mai este combustibil sa ii mai si duca inapoi. Trei saptamini nu a mers deloc. Avem 355 de elevi la scoala. Si 30 de copii inscrisi la gradinita, dar ei vin 60. Stau si se uita la cei mari cum maninca un mar pe hol, ca asa primesc din 12 mai. Dar eu iau merele la cei care lipsesc si le dau si celor mici. «Dar azi nu ne-au dat mere», imi spun citeodata. «Pai azi nu au fost, mai», le raspund", a marturisit Vasile Ursu, invatator la scoala din Crucea. Directorul unitatii de invatamint crede ca de vina pentru greutatile indurate e mai putin criza, cit mentalitatea de asistat social. "Problema romilor e una veche si internationala. Ei sint obisnuiti din timpuri vechi sa tot primeasca ceva. Aici, timpul trece mai greu, dupa cum se vede. Sint locuri in care evolutia si-a pus amprenta, aici nu. Serviciile au venit toate, si televiziunea prin antena, si Romtelecomul, vor toti sa isi traga, dar nu au bani. Cei de la Digi au avut mari probleme, pentru ca ei si-au facut abonamente. Dar cind a venit si vremea sa plateasca, cei de la firma si-au luat aparatura inapoi, ca bani nu au vazut. Lipsa de educatie este imensa. Indiferenta pluteste peste sat si criza o sa se adinceasca", a explicat Iordache Cojocea, directorul scolii.

"Inchidem Primaria. Dam salariatii afara si mai ramine primarul, paznic"

E de ajuns sa vezi o casa. Ca nu are gard, si lutul cade, iar geamurile sint sparte. Si stii ca in fiecare camera din Crucea stau cite cinci sau 12 suflete la care se impart cam 200 de lei, in cazuri fericite, in fiecare luna.

Primarul a obosit si el sa bata drumurile pentru a cere ajutor. "Avem nevoie de rezervoare de apa, ca sa alimentam satul cu apa de Timisesti. Am inceput proiectul si ne-am blocat din iarna la intrarea in sat, ca nu mai sint bani. Acum doi ani am avut 150 de cazuri de hepatita in sat. Am depus si un proiect SAPARD la masura 3.2.2., pentru canalizare. Desi am obtinut punctaj maxim, a fost respins. Criza se simte foarte tare. Am terminat banii si la ajutoare sociale. Luna asta am dat doar 40% din ajutoare. Comuna noastra este cea mai saraca din Europa, din regiunea Nord Est. Nu ne aude nimeni, nu ne ia nimeni in calcul, nu ne sprijina nimeni", a precizat Gheorghe Pricopie, primarul comunei Lungani. Primarul se gindeste acum sa puna lacat institutiei si sa se posteze in fata usilor in semn de renuntare. "Peste o luna putem inchide Primaria, ca bani de salarii nu mai sint. Din ianuarie incoace au plecat patru oameni din Primarie. Inchidem Primaria. Dam salariatii afara si mai ramine numai primarul, ramine paznic. Si poate atunci vine lumina si pe strada noastra", a incheiat primarul.

INTRA AICI, PENTRU A VEDEA MAI MULTE POZE