Cersetorul licentiat

Cu toata saracia, nu este deloc trist. Si nici ingrijorat de soarta lui, atita timp cit a invatat ca se poate trai foarte bine si fara toate obiectele cu care ne inconjuram indeobste in viata cea de toate zilele. De 10 ani, are averea "la purtator": zdrentele de vara in sacosa si cele de iarna pe el, sau invers. Cei ce l-au cunoscut spun ca bautura l-ar fi calificat in meseria de vagabond si i-a adus familia in situatia de a se descotorosi de el. Nea Nicu sustine insa ca ghinionul si necredinta femeii cu care a fost odata insurat l-au dovedit. Oricum, e mai mult decit evident ca oricare ar fi fost realitatea, nici ca-i mai pasa. Si-a stabilit demult culcusul in "hotel parc", reintregindu-si familia prin cei doi ciini care-l urmeaza credinciosi si-i tin loc de calorifer in noptile geroase. "De trait, traiesc din ce-mi dau prietenii. Pai ce, credeti ca dupa 27 de ani de munca n-am prieteni? Credeti ca dupa ce am fost sef de coloana si inginer, nu ma mai ajuta? Toata lumea ma cunoaste. Mincarea mi-o dau oamenii cind vin la biserica. Imi mai dau cite o gustare. Unul mi-a dat salopeta asta fara sa-mi ceara bani. Nu ca-i oblig eu. Imi dau din bunatate. Ca acuma ceru-i casa mea si Dumnezeu este tatal meu si-al tau", ride sugubat nea Niculae. Cu traista-n bat cit e ziua de lunga, omul isi cauta-n lung si-n lat norocul pierdut cindva. Care-a fost odata si a fugit pe negindite, odata cu greselile in care a calcat ca-n strachini. Cine stie daca in noptile in care-si face traista perna nu se gindeste cu regret la tot ce a avut si s-a risipit ca o iluzie. A ramas el insusi o iluzie, o ideee de om ce-si duce inca zilele in mijlocul unei societati care l-a depasit din mers. In toate cele…
Povestea vietii lui
Incotosmanat zdravan, Niculae isi odihnea oasele in fata bisericii din piata Unirii. Popasul, facut strategic in acel loc, i-a umplut sacosele cu de-ale gurii. De sarbatori, toata lumea e mai generoasa. Si asta se vede. "M-am insurat si am stat o vreme in casa de la Gologanu, pe care i-am vindut-o lui frate-meu. Noi ne-am mutat la oras unde am cumparat un apartament. Nu am actele, ca mi le-au furat cit am stat pe strazi dar sa stioti ca am doua diplome. Sint profesor de matematica, fizica si chimie si inginer agronom. Am predat o vreme aici in Focsani la liceul 5. Dupa aia am lucrat la baza de receptie silozuri, la FNC, unde am fost operator principal. De acolo m-am mutat la Ielif ca sef de coloana, unde am lucrat vreo sapte ani. Dar intr-o zi nevasta-mea a divortat de mine si m-am trezit ca mi-a facut evacuarea. In juma’ de ora a trebuit sa ies din casa. N-am luat nimic, am iesit cu ce-am avut pe mine. Si dus am fost", povesteste Niculae. Si acela zice ca a fost inceputul vietii de vagabond. Nu sufla nici un cuvintel despre eventuala sa pasiune pentru bautura. In schimb, un cetatean cu care a schimbat citeva vorbe prietenesti, de cunostinte vechi, ne-a marturisit mai pe soptite ca de fapt de acolo i se trage lui Neculae tot necazul…"L-a lasat nevasta ca o luase rau cu bautura. Dar de muncit a muncit ani de zile, am fost colegi. Cind s-a inchis fabrica a intrat in somaj. E regretabil ca a ajuns in starea asta. Dar ce poti sa-i faci?", a spus omul.
Odata ajuns in strada, protagonistul istoriei noastre s-a gindit sa ceara sprijin si adapost fratelui caruia zice ca i-a vindut casa. "Dar cumnata-mea il tot certa din cauza asta. Mi-a parut rau pentru el, dar am plecat. M-am dus la sora-mea la Jaristea. Dar si acolo, barbatu-sau, profesor si ala, o tot certa. Si nu stiu de ce, ca doar nu mincam pe degeaba, ii munceam via. Dar am plecat si de acolo si de atunci aici imi este casa, sub cerul tuturor", spune omul, care a luat-o mai apoi cu jalba-n protap pe la autoritatile orasului. Nimic nu i-a schimbat insa conditia de vagabond.
"M-am spalat asta vara in Milcov"
Vesel si sfatos, licentiatul recalificat in meseria de cersetor veritabil isi vede mai departe de viata, indiferent de ce zice unul sau altul. Din cind in cind isi cheama linga el prietenii cu patru picioare. Intre ei s-a creat o legatura temeinica, lucru evident din felul in care necuvintatorii ciulesc urechile si intorc capetele imediat ce se aud strigati. Bobita si Rex sint fericiti linga Niculae, care le arata la rindul sau recunostinta, aruncindu-le cite un coltuc din piinea ori cozonacul primit de pomana. Indiferent ce se intimpla patrupedele ramin fidele linga el, fiind singurele fiinte care-l accepta asa cum este. Singurul regret pe care a reusit sa si-l exprime barbatul este acela ca nu are conditii sa se spele. "Ultima data m-am spalat in Milcov. Asta vara. De atunci nu am mai avut ce sa fac", zice dezinvolt. In orice caz, nici asta nu-i da prea multe batai de cap. Doar timpul trece, pomana merge iar vara va veni si ea cindva. Si pina atunci va colinda iar lumea… (Laura BREANA)