Circiumile „traznite” ale Focsanilor

miercuri, 16 iunie 2004, 23:00
4 MIN
 Circiumile „traznite” ale Focsanilor

In orasul nostru exista baruri cu denumiri din cele mai ciudate, care stirnesc zimbete. Daca s-ar face un top al celor mai ciudate denumiri de localuri, focsanenii ar ocupa un loc de frunte. Marea majoritate a acestor localuri sint bodegi, evident, cu citeva exceptii, frecventate de boschetari sau de navetisti grabiti. „Tranzitia”, „Barul verde”, „Refugiul Sudului” sint citeva dintre barurile cu denumiri traznite din Focsani. Preturi mici la bautura, clienti fideli la „una mica”, muzica la casetofon si citeva masini de poker electronic – acestea sint „tentatiile” bodegilor de cartier. La polul oarecum opus, in ceea ce priveste denumirea hazlie a localurilor, se afla rockoteca „Clambuci” sau barul situat in buricul tirgului „La oglinzi”, localuri frecventate de „lume mai buna”.
Revolutia din 1989 a adus cu sine si practici occidentale, cum ar fi privatizarea. Omul a agonisit ceva banuti sau a facut un imprumut in banca si si-a deschis, la parterul blocului, ori intr-un chiosc inchiriat, un birt. Ulterior, clientii fideli ai barului de cartier au identificat barul intr-o anumita conjunctura, si au schimbat denumirea acestuia, in functie de contextul in care se afla. Si patronii s-au adaptat la aceasta „cutuma”, dindu-si seama ca renumele barului este dat de denumirea cit mai ciudata, impamintenita in mintea clientilor. In Focsaniul anului 2004, speluncile din oras sint din ce in ce mai putine. In general, barurile preferate de navetisti si de „cvasi – boschetari” (boschetarii care au ceva venituri), sint pe cale de disparitie, din mai multe motive. Ratiunile financiare sint principala cauza de disparitie a dughenelor din Focsani. Totusi, denumirile unora dintre barurile din orasul nostru stirnesc, daca nu curiozitatea clientilor, cel putin zimbete din partea trecatorilor sau chiar a propriilor clienti. Anumite birturi de cartier poarta nume care spun aproape totul despre contextul existentei lor. Un astfel de „local” este si „Tranzitia”, un chiosculet amplasat in zona Garii Focsani, cu trei mese si trei masini de poker electronic. Aici, dupa cum ne-au spus clientii aflati la „una mica”, sint cele mai mici preturi la bauturi. Barul este preferatul navetistilor si al boschetarilor din zona, fapt care explica de ce poarta numele de „Tranzitia”. Unul dintre clienti ne-a explicat originea numelui dat bodegii: „Asta e barul navetistilor. Vin dimineata si beau cafeaua aici, de-aia ii zice «Tranzitia», ca vin astia care sint in tranzit. E barul saracimii. Mai vin si femei, din «rindu’ trei» adica alea care… „, ne-a explicat un client despre „damele” care frecventeaza „Tranzitia”. Una peste alta, clientii ne-au spus ca barul a fost deschis imediat dupa Revolutie, ceea ce inseamna ca este unul dintre cele mai vechi localuri din Focsani, care a rezistat in perioada de tranzitie. Oricum, „Tranzitia” nu este un local unde sa poti veni cu prietena la un suc, asta si din cauza ca acolo ies batai frecvente, pe fondul consumului de alcool ieftin, dupa cum am aflat tot de la clientii fideli ai barului. Desi este catalogat de clienti drept barul saraciei, politica interna este foarte stricta in ceea ce priveste bautul pe datorie, dupa cum ne-a spus barmanita „Tranzitiei”. „Avem clienti fideli care vin in fiecare zi aici, asta in afara de navetistii care isi beau cafeaua de dimineata aici. Multi cer bautura pe datorie, dar nu primesc”, ne-a spus fata de la bar. Preturile din barul pe unde mai vine, din cind in cind, la o „raspinca”, si vestitul Garibaldi, „unchiul in mizerie” al lui Marian Oprisan, sint sub media celorlalte din restul orasului, acest lucru fiind explicabil, daca tinem cont de posibilitatile restrinse ale clientilor. Astfel, eventualii viitori clienti trebuie sa stie ca la „Tranzitia”, «una mica», adica suta de votca, costa doar 7500 de lei, iar berea este mult mai ieftina decit in alte parti.
„Cum, nu stii unde-i „Baru’ verde”? In spate, aici, la punctu’ termic…”
A fost o vreme cind Focsaniul abunda in bodegi ieftine, unde omu’ de cartier se retragea, pina la ora inchiderii, la „una mica”, care, de fapt, se inmultea la o discutie cu vecinul de cartier si de bodega. La ora actuala, multe dintre dughenele de cartier s-au inchis, cum spuneam, din ratiuni financiare. Altele au rezistat, cu greu, dar au ramas „prezente la datorie” pentru clientii „din rindul trei”, cum ar fi, de exemplu, „Refugiul Sudului”, din cartierul Sud, sau „Barul verde”, din acelasi cartier. Totusi, de numele barurilor care au disparut sint si acum vii in memoria bautorilor fruntasi, care-si amintesc cu o oarecare nostalgie de vremurile cind veneau zi de zi la o raspinca. „Eu bateam barurile astea in fiecare zi. Pai era asa: Mielu’ Blind si inca unul, nu mai tin minte cum se numea, la astea ma duceam eu. Plecam de la unul, ma duceam la altul, era ieftin si nu ma stresa nimeni la cap. Mai erau scandaluri de-astea, mai se imbata cite unul, dar nu mereu. Oricum daca era sa se bata, se bateau afara”, ne-a spus Sandel Nitu, fara ocupatie, un impatimit al bodegilor. Un alt bar cu denumire sugestiva este si „La oglinzi”, dar acesta este mai stilat, asta si din cauza ca e situat in buricul tirgului. Denumirea barului este data de faptul ca in interiorul acestuia, peretii sint, practic, plini de oglinzi, iar, dupa cum se vede, o duce destul de bine, mai ales ca de citva timp are si terasa, care in zilele de vara este plina de musterii. O alta categorie de bar este si „Clambuci”, numele acestuia fiind dat chiar de clienti. Aici, majoritatea clientilor sint tineri rockeri, iar barul este situat in pamint, „la rece”, dar are si o terasa unde vara se cinta si chiar se spun poezii. Barul este cunoscut ca fiind „rockoteca” Focsaniului. Una peste alta, nu sint multi cei care regreta disparitia citorva spelunci din Focsani, dar nostalgicii isi aduc si acum aminte de betiile de la „Mielu’ blind”, sau la „Trei cartoane”. Totusi, impatimitii bauturii, „bodegarii”, se mai pot delecta, inca, la birturile de cartier, cum ar fi „Taverna mohorita”, „Doi cocosi”, „Barul verde” sau „Refugiul Sudului”. (Sebastian OANCEA)

Comentarii